Poveştile zăpăcitei

sursa: flickr.com

Dragi mămici de spiriduşi şi spiriduşe, vă doresc multă sănătate, fericire şi iubire. Să vă bucuraţi de copiii minunaţi pe care îi aveţi!

Am primit pe mail câteva poveşti şi mesaje de la nişte copilaşi foarte creativi. Poveştile au fost trimise pe post de dar pentru voi mămicile

Iată  un fragment de poezie din partea talentatei Andruţa Gogan şi un cântecel minunat din partea frăţiorului ei Răzvan Gogan. Găsiţi pe saitul lor o mulţime de albume cu muzică pentru copii. Versurile pieselor sunt scrise de Maria Ene de la Lilliput.

Mesaj de la Monica (8 ani), pentru mama ei Diana:

Dragă mami să ştii că te iubesc foarte mult şi sunt cel mai norocos copil din lume pentru că eşti lângă mine. Faci cele mai bune prăjituri, spui cele mai frumoase poveşti şi îmi cumperi cele mai frumoase rochiţe. La mulţi ani!

Poveste scurtă de la Răducu(7 ani) pentru mami:

A fost o dată o mamă foarte frumoasă cu părul roşu şi breton lung. Ea avea un serviciu foarte complicat dar şi super puteri care o ajutau să aibă timp şi pentru tati şi pentru băiatul ei de 7 ani Răducu. Într-o zi de 8 martie copilul ei i-a scris o poveste şi a trimis-o către o editură. Oamenii de acolo au fost aşa de impresionaţi de povestea lui Răducu că s-au hotărât să o publice şi să i-o trimită mamei prin poştă. Aşa mama a primit cel mai frumos cadou de ziua femeii. Te iubesc mami!

Graţiela (10 ani) îi scrie mamei sale despre surpriza pe care i-a pregătit-o:

Dragă mami sper să vezi mesajul ăsat de 8 martie când e ziua tuturor femeilor. Am vrut să îţi fac o surpriză pentru că eu nu am bani să îţi cumpăr cadouri mai speciale. Să ştii că ţi-am făcut portretul cu acuarele şi îl găseşti pe biroul tău când ajungi acasă. Te iubesc! La mulţi ani! Graţi

O poveste deosebită de la Andra

Era odata un orasel linistit,locuit de oameni,si plin de lucruri obisnuite.In apropierea lui, nu prea departe cu toate ca oamenii nu aveau nici o idee despre asta,exista un fel de portal magic care ducea catre o lume total diferita : Lumea fiintelor imaginare.Aici locuiau creaturile imaginate de oameni in toate felurile.

Mii de culori amestecate, forme ciudate si fara un inteles,corpuri ca in basme,etc. Aceasta lume avea si un conducator; numele lui era Spiritul Imaginar . El dorea sa tina secret aceasta lume,dar celelalte fiinte nu mai puteau astepta pana ca oamenii sa afle ca toate gandurile lor se transforma in realitatea paralela .

Intr-o zi,cand Spiritul Imaginar era plecat la un congres pentru discutarea problemei lipsei de oxigen pur, fiintele stapanite de Spirit nu au mai putut rabda si s-au bagat in gandurile oamenilor ca acestia sa afle totul. Oamenii,surprinsi si curiosi,au facut cercetari si (cu putin ajutor din partea fiintelor imaginare) au gasit magicul portal . Dar ………. SURPRIZA ! Oamenii nu s-au dovedid a fi atat de fericiti cum credeau fiintele imaginare,ba chiar au vrut sa le distruga ca sa le ia terenul si s-a il transforme in muzeu unde turistii sa poata da bani grei ca sa ii vada , iar cand afacerea nu va mai avea succes, sa le arda.Fiintele,speriate,isi asteptau cruda soarta,blestemand ca au facut aceasta greseala.

Spiritul avea dreptate (din nou). Cand acesta se intoarse de la congres deoarece problema lipsei de oxigen curat fusese rezolvata cu bine, Spiritul afla de prostia fiintelor imaginare. Ca sa o repare,el avand singura mare putere magica din tinut,a hotarat sa puna o vraja grea pe ei,ca sa uite tot in 2,3 zile. Cand vraja a fost pusa in aplicare, toti s-au simtit amortiti si lipsiti de vlaga, ba chiar au fost atat de obositi ca au uitat de treaba lor , inclusiv de planul cu terenul din celalalt taram paralel. Fiintele au regretat tot, si de atunci au mare incredere in Spirit, iar oamenii nici pana azi nu si-au dat seama de existenta lor ! SFARSIT !

Share on Facebook

Sursa foto: www.eplante.ro

Acum o mulţime de ani a existat o scurtă vreme în care fiecare floare era de fapt o mică zână cu puteri deosebite.

În timpul zilei florile răspândeau parfumuri frumoase şi bucurau ochii oamenilor, iar în timpul nopţii se transformau în zâne şi făceau tot felul de fapte bune. Toate florile se aflau în grija Primăverii. Ea le dădea nume, ea le ajuta să crească frumos, ea le învaţa cum să răspândească cele mai minunate parfumuri şi tot ea trebuia să fie atentă ca nici o zână să nu uite să se transforme înapoi în floare când se apropiau zorii zilei.

Primăvara avea o grămadă de treabă şi zânele nu-i uşurau deloc munca pentru că făceau o mulţime de năzbătii. Florile de primăvară erau foarte greu de îngrijit pentru că se purtau exact ca nişte copii neastâmpăraţi. Ghioceii, brânduşele, zambilele, toporaşii, albăstrelele erau aproape imposibil de controlat când se lăsa seara. Primăvara trecea în fiecare noapte pe la fiecare grup de flori şi le ruga să fie atente cu vrăjile, să aibă grijă să nu le observe nici un om şi mai ales să-şi folosească puterile pentru a face fapte bune.

Distracţia  preferată a florilor de primăvară era să se joace cu minţile oamenilor. Îi vizitau  când dormeau, le parfumau camerele cu cele mai ameţitoare parfumuri şi apoi le intrau în vise. A doua zi oamenii se trezeau năuci, cu chef de ducă şi cu o poftă nebună de a se arunca pe un câmp cu flori şi a sta la soare.  Din cauza acestei distracţii tot mai mulţi oameni nu se mai duceau la muncă, tot mai mulţi copii nu mai aveau poftă de învăţat şi nimeni nu părea să mai poată să se concentreze la nimic. Bătrânii vremii dădeau vina pe biata Primăvară şi o acuzau că le ia minţile celor mai tineri. Neregulile astea au ajuns până la cel mai puternic Duh de Pădure din perioada aia. Duhul a fost aşa de nemulţumit că a chemat-o pe Primăvara în scorbura unde se ascundea şi i-a cerut socoteală:

- Ce-i povestea asta cu oamenii care nu mai au chef de nimic şi zac toată ziua prin păduri mirosind florile de primăvară? Te-ai înţeles cu Vântul să le luaţi minţile?

- Vai Duhule, cum poţi să crezi aşa ceva? Nu ştiu ce se întâmplă cu oamenii…am atât de multă treabă că abia reuşesc să mă întâlnesc cu Soarele şi să topim zăpezile rămase pe la munte.

- Cum adică ai atât de multă treabă?! Doar eşti Primăvara, cu asta trebuie să te ocupi…

- Duhule, eu am în grijă şi toate florile-zâne de primăvară şi…e foarte greu să le supraveghezi pe toate.

- Am uitat că s-a votat la ultimul congres al Duhurilor ca florile să fie zâne pe timp de noapte…Am spus de atunci că nu e o idee bună şi uite unde s-a ajuns!

Duhul tuna şi fulgera. Nu era de acord ca oamenii să petreacă atât de mult timp în natură pentru că exista riscul ca unul dintre ei să zărească un duh sau o zână şi toată viaţa să li se dea peste cap. Zânele, spiriduşii, duhurile nu puteau exista decât dacă oamenii nu ştiau de ele.

Primăvara s-a înfuriat că florile zâne nu o ascultaseră aşa că din cauza nervilor ei şi ai Duhului  începuse o furtună în toată regula.

Ghioceii s-au speriat de tunetele şi fulgerele care se abătuseră asupra lor. Nu greşiseră atât de mult…doar îi mângâiaseră pe oameni cu petalele pe obraz ca să le fie pielea mai fină şi mai parfumată. De unde erau să ştie că toate fetele pe care le mângâiaseră în felul acesta deveniseră atât de mândre de fineţea pielii lor încât nu se mai dezlipeau de oglinzi?! Albăstrelele începuseră şi ele să plângă. Ce-i aşa de grav că au folosit culoarea lor pură pentru a înfrumuseţa ochii celor pe care-i vizitaseră în somn? Acum au ochii mai frumoşi…chiar dacă au devenit încrezuţi şi bat din gene ca toţi ceilalţi să-i poată admira mai bine.

Toate florile de primăvară plângeau îngrijorate din cauza furtunii pe care o stârniseră. Aflaseră că potopul a venit din cauza lor de la bătrâna Iarbă. Iarba le-a povestit că s-au mai întâmplat astfel de furtuni pe vremea când fluturii erau ca nişte prinţi şi toate florile se ofileau de dorul lor. Au plâns atât de mult,  încât din lacrimile lor amestecate cu picăturile de ploaie şi grindina care cădea furioasă din cer,  s-au format nişte boboci ca nişte mărgăritare. Când primăvara a ajuns la primul grup de flori ca să le certe pentru năzbâtiile făcute peste noapte, s-a lovit de un câmp plin cu nişte flori albe cum nu mai văzuse niciodată. A zâmbit şi tunetele au început să se potolească. A vizitat un alt grup de flori şi situaţia era aceeaşi:  peste tot era plin de flori albe, mici şi delicate iar celelalte flori se ofiliseră de tristeţe. Primăvara s-a aplecat către bătrâna Iarbă şi a întrebat-o ce se întâmplase acolo.

- Năzbâtiile astea de zâne flori au plâns atât de mult pentru că te-au supărat încât din lacrimile lor au răsărit florile astea mici.

Primăvara a început să lăcrimeze uitându-se la florile ofilite.

- Bietele de ele, s-au speriat de furtună şi s-au ofilit…O să numim florile astea noi “Lăcrămioare” şi de acum nici o floare nu va mai putea să se smulgă din rădăcină la lăsarea nopţii. Florile vor bucura oamenii numai când aceştia o să le caute.

După ce a rostit aceste vorbe Primăvara a cules câteva lăcrămioare, şi le-a prins în părul lung şi blond şi apoi a zburat către Duhul de Pădure să-i arate ce răsărise din lacrimile florilor.

Duhul de pădure a fost aşa de impresionat de Lăcrămioare încât a decis să învie toate florile de primăvară şi să le lase totuşi o putere specială, chiar dacă nu mai erau zâne: să poată vorbi între ele şi din când în când oamenii cu suflet curat să le poată auzi poveştile.

După ce ploaia aprigă s-a potolit şi soarele a început din nou să strălucească, oamenii cei năuci s-au trezit ca dintr-un somn greu şi s-au întors la treburile lor. Când au dat peste noile flori le-au adunat şi le-au strâns în bucheţele, minunându-se că nu le mai văzuseră niciodată până atunci. Primăvara a vizitat visele bătrânilor şi le-a transmis povestea şi numele florilor nou răsărite. Bunicii şi bunicile de pe atunci au spus povestea Lăcrămioarelor şi au răspândit numele florilor născute din plânsul fostelor zâne.

Şi-am încălecat pe-un coş cu flori

Şi v-am spus o poveste în culori

Share on Facebook

Ziua bună spiriduşilor!

Sper că dăruiţi flori şi mărţişoare  tuturor fetiţelor, domnişoarelor şi doamnelor din jurul vostru.

Eu vă dăruiesc trei povesti de primavara:

Printesa ghiocel

Fluturele şi albăstrica

Ursuleţul mărţişor

Să aveţi o primăvară ca în poveşti!

Share on Facebook

Dragilor şi dragelor, mai jos v-am pregătit, în variantă audio,  încă o poveste de primăvară: Fluturele şi albăstrica

Sper să o ascultaţi cu plăcere

citesteopoveste

Share on Facebook

Vicentziu(5 ani) şi Francesca(4 ani) sunt alţi doi copii care au participat la concursul zăpăcit dedicat Zilei Mamei.

I-am întâlnit sâmbătă la City Mall înainte de începerea spectacolului „Cu drag mămicilor” şi m-am bucurat extraordinar de mult că au venit.

Vicentziu şi Francesca să ştiţi că au fost primii copii care au făcut cunoştiinţă cu mine, Zăpăcita, spiriduşa cu poveşti .

Aş fi vrut să stau mai mult de vorbă cu ei,dar cum sunt o maaare zăpăcită, înainte de un spectacol alerg ca un titirez, memorez desfăşurătorul, verific microfonul şi mă emoţionez îngrozitor:)

Am făcut cunoştiinţă, i-am admirat pentru că erau nemaipomenit de frumoşi şi de cuminţi, le-am împărţit premiile, am aflat că erau invitaţi la o petrecere şi că de-abia aşteptau să îi dăruiască mamei premiul câştigat şi ne-am luat rămas bun.

Sper să ne mai întâlnim dragilor şi să avem ocazia să ne jucăm şi să povestim mai mult.

Iată scrisorica celor doi câştigători, dictată mamei cu mare grijă pentru că Vicentziu nu ştie încă toate literele:

Bună dragă Zăpăcita,
Eu sunt Vicentziu şi mai am o surioară, Francesca. Noi o iubim foarte mult pe mami pentru că ne face toate poftele. Dacă ne certăm sau ne mai şi batem, ea ne iartă dacă ne cerem scuze şi ne împăcăm la loc.
Mami ne duce la teatru, la spectacole, la film, la petreceri când este ziua vreunui prieten de-al meu, are grijă de noi când ne lovim, ne face prăjituri şi plăcintă cu mere.
Noi o mai şi supărăm, dar îi trece repede pentru că suntem copiii ei cei mai iubiţi.

Te pupăm şi să ştii că mami a noastră este cea mai bună şi sănătoasă!

Vicentziu şi Francesca Mihaila

Share on Facebook

Sâmbătă dimineaţă revista Lilliput, radio ItsyBitsy, Primăria sector 4 şi Centrul Cultural Nicolae Bălcescu au oferit un spectacol de zile mari tuturor copiilor şi mămicilor care se aflau la City Mall: “Cu drag mămicilor”

Am avut parte de un spectacol extraordinar datorită zecilor de copiil talentaţi care au participat.

Îi ştiţi pe Andra şi Răzvan Gogan?

Cu ocazia zilei de 8 martie cei doi frăţiori au lansat al 8-lea album din cariera lor de mini-vedete- “Cu drag mămicilor”

Andra la doar 10 ani  cântă, dansează step şi dansuri de societate(sub îndrumarea coregrafului Mihai Petre), a jucat într-un Music Hall pe scena Operei Române, este vocea multor reclame radio şi tv, a câştigat două premii la Mamaia Copiilor şi visează să ajungă actriţă şi solistă.

Răzvan are 7 ani şi este gazda unui program muzical difuzat de Itsy Bitsy FM- Rock and Roll de seară. La 4 ani a câştigat unpremiu de interpretare la Mamaia Copiilor. La nici 6 ani a intrat în Guiness Book drept “cel mai tânăr preşedinte din lume”, ca urmare a melodiei “Vreau să fiu preşedinte” ale cărei versuri au fost scrise de Maria Ene(Revista Lilliput).

Andra şi Răzvan au încântat pe toată lumea, au dansat şi chiar au predat o lecţie de step doritorilor din public.

Maria a fost şi ea un invitat de excepţie al spectacolului. La 8 ani a impresionat pe toată lumea cu vocea ei incredibil de matură, cu dezinvoltura şi delicateţea de care a dat dovadă.

Fetiţa minune a venit tocmai de la Galaţi pentru a participa la spectacolul nostru. În 2008 a obţiunt locul 2 la Mamaia Copiilor, locul 1 la festivalurile Delfinul de aur, Ceata lui Piţigoi şi Star Music.

Ne-am mai delectat cu prietenii Lilliput- grupul vocal Minton, coordonat de Mirela Rizea Marinescu. Miniton au fost ca de obicei eleganţi şi zâmbitori astfel încât copiii şi părinţii din public nu s-au sfiit să danseze alături de ei.

Grupul de dans Domino a impresionat prin varietatea dansurilor şi coordonarea ireproşabilă a copiilor.

Baletul coordonat de fosta balerină Svetlana Zotina a fost apreciat de toţi cei prezenţi. Balerinii de la liceu au oferit o lecţie de eleganţă, ţinută şi delicateţe iar balerinele mici îmbrăcate în scufiţe roşii au oferit olecţie pură de drăgălăşenie.

Grupul Plai Românesc al Centrului Cultural Nicolae Bălcescu a încins pe toată lumea prin dansurile populare executate ireproşabil.

Am avut parte şi de o premieră la spectacol- copiii care au format grupul vocal Lilliput, sub bagheta doamnei Raluca Andrei, au cântat pentru prima oară într-un spectacol. Au fost primiţi foarte bine şi sper să ne întâlnim cu ei la toate spectacolele Lilliput de-acum încolo.

Copiii din public au spus poezii pentru mămicile lor, au cântat, au dansat şi s-au jucat până la ora 13:00 când ne-am luat rămas bun, obosiţi dar foarte mulţumiţi

Toate mămicile au primit flori în dar şi cd-ul lansat cu această ocazie- “Cu drag Mămicilor”.

Am uitat să vă spun că alături de noi au fost şi Cenuşăreasa şi Albă ca Zăpada care au pictat copiii pe faţă. Am avut chiar şi un pirat care a confecţionat o mulţime de săbii şi căţeluşi din baloane.

A fost o sărbătoare în toată regula şi de-abia aşteptăm următorul eveniment la care să ne întâlnim cu toţi copiii talentaţi şi deştepţi, iubitori de muzică, dans şi poveşti.

Share on Facebook

Monica Paicu se numără printre câştigătorii primului concurs zăpăcit.

Are 11 ani, este din Suceava şi după cum puteţi vedea şi în fotografie seamănă foarte mult cu Mămica ei.

După limba română, “cel mai mult” iubeşte animalele. De-asta încă nu s-a decis cum o să arate viitorul ei de om mare: profesoară de română sau medic veterinar?

Citiţi mai jos povestea Monicăi sub formă de scrisoare către mama ei. O bijuterie plină de iubire şi gânduri mari!

Scumpa mea mamă,
Îţi scriu aceste rânduri  pentru că vreau ca o ţară întreagă să afle cât de mult te iubesc eu pe tine.
În primul rând vreau să îţi mulţumesc pentru toate lucrurile bune câte ai făcut pentru mine şi pe care le-am cerut şi primit de parcă mi s-ar fi cuvenit.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat ce înseamnă dragostea adevărată,iar timpul mi-a demonstrat că doar tu,dragă mamă,mă poţi iubi aşa.
Îţi mulţumesc pentru că mi-ai fost mereu aproape chiar şi atunci când poate nu meritam.
Îţi mulţumesc pentru mâna blândă pe frunte în nopţile în care am fost bolnavă,pentru frumoasele poveşti cu prinţi şi prinţese pe care mi le citeai în fiecare seară înainte de somn,pentru primul nostru brăduţ de Crăciun şi pentru că mereu l-ai primit pe Moş Crăciun la noi în casă.
Să ştii dragă mamă că abia acum apreciez toate sacrificiile tale şi mărturisesc că abia acum le înţeleg cu adevărat.
Te rog iartă-mă dacă te-am rănit vreodată şi ştiu că ai avut momente în care ai suferit pentru fericirea mea.
Ai fost mereu îngerul meu păzitor,m-ai ţinut mereu de mână,mi-ai stat alături la bine şi la rău,mi-ai luminat drumul în viaţă şi m-ai învăţat ce înseamnă curajul de a învinge greutăţile vieţii.
Regret şi acum momentele în care nu ţi-am ascultat sfaturile  şi ţi-am ieşit din cuvânt,acum ştiu că ai fost mereu bine intenţionată.
Promit ca pe viitor să încerc să fiu copilul ideal şi să te fac mândră de mine.
Tu eşti cea mai scumpă fiinţă din lume.
La mulţi ani ,mama! E ziua ta..şi te rog să mă ierţi că nu îţi scriu astfel de rânduri în fiecare zi a anului..pentru că în fiecare zi ar trebui să fie ziua ta..

Cu toată dragostea,

Monica

Premiul către Monica şi mama ei a pornit în dimineaţa aceasta către ele. Felicitări!

Share on Facebook

Larisa Manolache are 10 ani. Cântă la vioară şi de curând a luat locul trei  la un concurs de engleză.
Ea este unul dintre câştigătorii unei poveşti audio personalizate
Felicitări Larisa!
Iată ce i-a scris Larisa Manolache mamei ei Simona cu ocazia zilei de 8 martie:

Mama mea,Simona

Ca şi fiecare copil din lumea asta plină de mame eu îmi iubesc mama mai mult ca orice.Ea mă ajută de fiecare dată când am nevoie pentru că este cea mai buna mamă din Univers. Aşa că atunci când îmi este rău ea mă ajută de fiecare dată şi ne distrăm foarte bine împreună.

Această mamă nu o vezi în fiecare zi, credeţi-mă. Ea m-a creeat ,ea m-a crescut ,ea mi-a făcut toate astea!Ba chiar am fost împreună în Franţa,un exemplu care arată cât de bine ne înţelegem.Mama mea m-a ajutat să trec peste ,,Problemele copilăriei mele,,

Fără ea nu aş putea dormi sau trezi. Aşa că îmi iubesc mama foarte mult. Ea este o stea de pe cer de fapt cea mai strălucitoare stea de pe cer. Chiar şi atunci când fac o gafă foarte mare nu se supără ,nu glumesc! Suntem foarte asemănătoare. Ne plac aceleaşi lucruri şi asta o face mai specială ca mamă. Ea îmi dă bucuria de a trăi şi de a câştiga împreună. Chiar dacă uneori se enervează, tot va fi o mamă perfectă din punctul meu de vedere. Această mamă este o minune venită din cer !

Îi urez la mulţi ani de 8 martie şi o primăvară fericită şi strălucitoare ca ea!

Share on Facebook

În aşteptarea poveştilor voastre pentru mămici am înregistrat audio povestea Prinţesei Ghiocel.

De ce credeţi că prinţesa mofturoasă a acceptat să se căsătorească aşa pe nepusă masă?

Share on Facebook

A fost o dată demult o prinţesă foarte frumoasă. Avea părul lung şi blond, ochii verzi ca marea şi buzele trandafirii. Locuia într-un palat nemaipomenit înconjurat de grădini cu flori şi de o pădure deasă, dar era foarte-foarte mofturoasă.

Nu puteai să-i intri în voie în nici un fel. Toţi servitorii se temeau de ea pentru că avea obiceiul să arunce după ei cu mâncarea care nu-i plăcea. Croitoresele tremurau când se apropiau zilele de probat rochii pentru că prinţesa sfâşia toate materialele care nu-i conveneau. Nimeni nu putea să o pieptăne fără să se aleagă cu vânătăi serioase.

Împăratul şi Împărăteasa nu ştiau ce să se mai facă cu ea. Ar fi fost timpul de măritiş, dar cine oare ar fi vrut să se căsătorească cu fata lor veşnic nemulţumită?!

Azi un plânset, mâine vreo trei farfurii sparte, poimâine o duzină de rochii făcute bucăţele…nu se mai putea! Primăvara se apropia şi Împăratul pădurii din vecinătate urma să organizeze un bal fastuos pentru a-şi însura fiul, chiar de 1 martie. Părinţii prinţesei erau hotărâţi să-şi mărite fata cu prinţul din vecini.

Singurul om cu care prinţesa se înţelegea era un majordom bătrân care avea la gât o cravată din două fire goase de mătase: unul alb şi altul roşu. Împăratul şi Împărăteasa l-au implorat să discute cu fata lor şi să o convingă să participe la balul din pădure.

Zis şi făcut! Majordomul, nu se ştie cum, i-a creat prinţesei cea mai frumoasă rochie din câte se văzuseră vreodată. Rochia era făcută din petale de ghiocel cusute între ele cu fir de aur iar la mijloc avea o cingătoare verde, subţireca tulpina unei flori de primăvară.

Pentru prima oară cei de la palat au văzut-o pe prinţesă bătând din palme şi râzând. Rochia îi plăcea la nebunie aşa că a acceptat fericită să meargă la balul primăverii.

Servitoarele s-au grăbit să-i pieptăne părul lung şi blond dar prinţesa a început să ţipe şi să dea din picioare că nu suportă să fie trasă de păr. Majordomul a salvat situaţia şi de data acesta.Şi-a desprins de la gât cravata din fire de mătase şi i-a prins-o prinţesei în păr. Când fata s-a văzut în oglindă a fost aşa de mulţumită încât a acceptat să îndure şi trasul de păr.

În scurt timp Împăratul, Împărăteasa şi prinţesa care acum părea ce mai frumoasă din lume au ajuns la Balul Primăverii.

Când prinţesa a păşit aproape plutind în sala de bal, toţi cei prezenţi au înmărmurit. Părea o zână a pădurii, mirosea a ghiocei şi a primăvară iar firele de mătase alb-roşii cu care îşi împodobise părul luaseră ochii tuturor.

Prinţul din pădure s-a îndrăgostit de ea pe loc. A luat-o de mână şi i-a spus: „Tu eşti prinţesa Ghiocel! De când te aşteptam!Vrei să fii soţia mea?”.

Prinţesa parcă împietrise. Nu se aştepta la o asemenea reacţie. Brusc se simţea atât de fericită încât nimic nu mai conta.

„Da, vreau să fiu soţia ta!”.

Şi de atunci toţi locuitorii din zonă au început să dăruiască de 1 martie şnururi albe şi roşii pentru a sărbători venirea primăverii şi pentru a-şi împodobi soţiile, mamele, fiicele, prietenele.

Şi-am încălecat pe-un ghiocel

Şi v-am spus o poveste, mică cât el.

Share on Facebook