Povestea Lăcrămioarelor
Posted by: zapacita / Category: Cu flori, Cu spiridusi, Martisor, cu gâze
Sursa foto: www.eplante.ro
Acum o mulţime de ani a existat o scurtă vreme în care fiecare floare era de fapt o mică zână cu puteri deosebite.
În timpul zilei florile răspândeau parfumuri frumoase şi bucurau ochii oamenilor, iar în timpul nopţii se transformau în zâne şi făceau tot felul de fapte bune. Toate florile se aflau în grija Primăverii. Ea le dădea nume, ea le ajuta să crească frumos, ea le învaţa cum să răspândească cele mai minunate parfumuri şi tot ea trebuia să fie atentă ca nici o zână să nu uite să se transforme înapoi în floare când se apropiau zorii zilei.
Primăvara avea o grămadă de treabă şi zânele nu-i uşurau deloc munca pentru că făceau o mulţime de năzbătii. Florile de primăvară erau foarte greu de îngrijit pentru că se purtau exact ca nişte copii neastâmpăraţi. Ghioceii, brânduşele, zambilele, toporaşii, albăstrelele erau aproape imposibil de controlat când se lăsa seara. Primăvara trecea în fiecare noapte pe la fiecare grup de flori şi le ruga să fie atente cu vrăjile, să aibă grijă să nu le observe nici un om şi mai ales să-şi folosească puterile pentru a face fapte bune.
Distracţia preferată a florilor de primăvară era să se joace cu minţile oamenilor. Îi vizitau când dormeau, le parfumau camerele cu cele mai ameţitoare parfumuri şi apoi le intrau în vise. A doua zi oamenii se trezeau năuci, cu chef de ducă şi cu o poftă nebună de a se arunca pe un câmp cu flori şi a sta la soare. Din cauza acestei distracţii tot mai mulţi oameni nu se mai duceau la muncă, tot mai mulţi copii nu mai aveau poftă de învăţat şi nimeni nu părea să mai poată să se concentreze la nimic. Bătrânii vremii dădeau vina pe biata Primăvară şi o acuzau că le ia minţile celor mai tineri. Neregulile astea au ajuns până la cel mai puternic Duh de Pădure din perioada aia. Duhul a fost aşa de nemulţumit că a chemat-o pe Primăvara în scorbura unde se ascundea şi i-a cerut socoteală:
- Ce-i povestea asta cu oamenii care nu mai au chef de nimic şi zac toată ziua prin păduri mirosind florile de primăvară? Te-ai înţeles cu Vântul să le luaţi minţile?
- Vai Duhule, cum poÅ£i să crezi aÅŸa ceva? Nu ÅŸtiu ce se întâmplă cu oamenii…am atât de multă treabă că abia reuÅŸesc să mă întâlnesc cu Soarele ÅŸi să topim zăpezile rămase pe la munte.
- Cum adică ai atât de multă treabă?! Doar eÅŸti Primăvara, cu asta trebuie să te ocupi…
- Duhule, eu am în grijă ÅŸi toate florile-zâne de primăvară ÅŸi…e foarte greu să le supraveghezi pe toate.
- Am uitat că s-a votat la ultimul congres al Duhurilor ca florile să fie zâne pe timp de noapte…Am spus de atunci că nu e o idee bună ÅŸi uite unde s-a ajuns!
Duhul tuna şi fulgera. Nu era de acord ca oamenii să petreacă atât de mult timp în natură pentru că exista riscul ca unul dintre ei să zărească un duh sau o zână şi toată viaţa să li se dea peste cap. Zânele, spiriduşii, duhurile nu puteau exista decât dacă oamenii nu ştiau de ele.
Primăvara s-a înfuriat că florile zâne nu o ascultaseră aşa că din cauza nervilor ei şi ai Duhului începuse o furtună în toată regula.
Ghioceii s-au speriat de tunetele ÅŸi fulgerele care se abătuseră asupra lor. Nu greÅŸiseră atât de mult…doar îi mângâiaseră pe oameni cu petalele pe obraz ca să le fie pielea mai fină ÅŸi mai parfumată. De unde erau să ÅŸtie că toate fetele pe care le mângâiaseră în felul acesta deveniseră atât de mândre de fineÅ£ea pielii lor încât nu se mai dezlipeau de oglinzi?! Albăstrelele începuseră ÅŸi ele să plângă. Ce-i aÅŸa de grav că au folosit culoarea lor pură pentru a înfrumuseÅ£a ochii celor pe care-i vizitaseră în somn? Acum au ochii mai frumoÅŸi…chiar dacă au devenit încrezuÅ£i ÅŸi bat din gene ca toÅ£i ceilalÅ£i să-i poată admira mai bine.
Toate florile de primăvară plângeau îngrijorate din cauza furtunii pe care o stârniseră. Aflaseră că potopul a venit din cauza lor de la bătrâna Iarbă. Iarba le-a povestit că s-au mai întâmplat astfel de furtuni pe vremea când fluturii erau ca nişte prinţi şi toate florile se ofileau de dorul lor. Au plâns atât de mult, încât din lacrimile lor amestecate cu picăturile de ploaie şi grindina care cădea furioasă din cer, s-au format nişte boboci ca nişte mărgăritare. Când primăvara a ajuns la primul grup de flori ca să le certe pentru năzbâtiile făcute peste noapte, s-a lovit de un câmp plin cu nişte flori albe cum nu mai văzuse niciodată. A zâmbit şi tunetele au început să se potolească. A vizitat un alt grup de flori şi situaţia era aceeaşi: peste tot era plin de flori albe, mici şi delicate iar celelalte flori se ofiliseră de tristeţe. Primăvara s-a aplecat către bătrâna Iarbă şi a întrebat-o ce se întâmplase acolo.
- Năzbâtiile astea de zâne flori au plâns atât de mult pentru că te-au supărat încât din lacrimile lor au răsărit florile astea mici.
Primăvara a început să lăcrimeze uitându-se la florile ofilite.
- Bietele de ele, s-au speriat de furtună ÅŸi s-au ofilit…O să numim florile astea noi “Lăcrămioare” ÅŸi de acum nici o floare nu va mai putea să se smulgă din rădăcină la lăsarea nopÅ£ii. Florile vor bucura oamenii numai când aceÅŸtia o să le caute.
După ce a rostit aceste vorbe Primăvara a cules câteva lăcrămioare, şi le-a prins în părul lung şi blond şi apoi a zburat către Duhul de Pădure să-i arate ce răsărise din lacrimile florilor.
Duhul de pădure a fost aşa de impresionat de Lăcrămioare încât a decis să învie toate florile de primăvară şi să le lase totuşi o putere specială, chiar dacă nu mai erau zâne: să poată vorbi între ele şi din când în când oamenii cu suflet curat să le poată auzi poveştile.
După ce ploaia aprigă s-a potolit şi soarele a început din nou să strălucească, oamenii cei năuci s-au trezit ca dintr-un somn greu şi s-au întors la treburile lor. Când au dat peste noile flori le-au adunat şi le-au strâns în bucheţele, minunându-se că nu le mai văzuseră niciodată până atunci. Primăvara a vizitat visele bătrânilor şi le-a transmis povestea şi numele florilor nou răsărite. Bunicii şi bunicile de pe atunci au spus povestea Lăcrămioarelor şi au răspândit numele florilor născute din plânsul fostelor zâne.
Şi-am încălecat pe-un coş cu flori
Şi v-am spus o poveste în culori
Vreţi să mă ajutaţi la ilustrarea poveştilor zăpăcite?
