Capitolul I. VeÅŸti proaste.
Astăzi am să vă spun povestea unei fetiţe tare mofturoase pe nume Camelia. Avea opt ani şi terminase clasa a doua cu cele mai bune calificative. Locuia în Bucureşti alături de părinţii ei care erau nişte oameni destul de bogaţi.
De îndată ce şcoala s-a terminat şi Camelia a simţit mirosul primei zile din vacanţa de vară, a alergat nerăbdătoare în biroul tatălui său:
-         Papa, pentru că am fost cea mai bună din şcoală îmi doresc o bicicletă roşie, role noi, adidaşi cu roţi, o vacanţă la mare şi o petrecere cu toţi prietenii mei.
Tatăl nu-şi ridica ochii din hârtiile din faţa lui şi părea foarte nervos. Camelia a bătut din picior.
-         Papa! Åžtii că urăsc când faci asta…Ai auzit ce Å£i-am spus?!
-         Ah! Camelia…Chiar voiam să trimit după tine să-Å£i dau o veste.
-         Mi-aţi cumpărat deja bicicletă???
-         Mnuu chiar. Dar te trimitem într-un loc unde o să poţi să te şi plimbi cu bicicleta.
-         Fără să fie a mea?!
-         Camelia, avem nişte probleme cu banii. Nu putem să mai cumpărăm tot ce ne trece prin minte. Ca să ne revenim puţin, vara asta trebuie să facem cât mai multe economii.
-         ECONOMII?! Dar le-am promis fetelor o petrecere cu îngheÅ£ată de zmeură ÅŸi bătaie cu tort…Åži le-am spus tuturor că vara asta o să călătorim în Africa sau în Chinaaa… Åži…
-         Camelia, nu se mai poate pune problema de aşa ceva. Nu ne permitem astfel de concedii acum. Eu şi mama ta vom rămâne în Bucureşti ca să muncim şi să repunem afacerile pe picioare.
FetiÅ£a se înverzea. Nu îl văzuse niciodată pe tatăl ei aÅŸa de îngrijorat dar mai ales nu auzise niciodată cuvântul „economie” la ei în familie.
-         Pe tine te trimitem la ţară la mătuşa Pica şi la unchiul Costache. O să ai cu cine să te joci acolo, o să alergi pe dealuri, o să înveţi să găteşti, să faci curat, să ai grijă de animale. O să respiri aer de munte şi o să bei lapte direct de la văcuţe. Când lucrurile se liniştesc aici o să venim să te luăm şi dacă totul merge bine poate mergem câteva zile la mare la Costineşti.
-         Habar n-am cine sunt Pica şi Costache dar nici nu vreau să ştiu! O să mă umplu de ţărână şi o să mă tâmpesc stând de vorbă cu toţi sălbaticii ăia!
-         Nu îţi permit să spui aşa ceva domnişoară! Vacanţa asta o să îţi prindă mai bine decât crezi. Nu negociem nimic. Te iubim şi îţi vrem binele. Nu mai fii fetiţă răsfăţată. Dă-mi un pupic şi du-te să îţi împachetezi lucrurile.Mâine pleci în satul Bâsca din munte.
-         Oh Doamne! Dar Frosa de ce nu poate să-mi facă bagajele?! Ce-i asta? Închisoare?
-         A trebuit să renunţăm la menajeră Camelia, ţi-am spus că avem probleme cu banii.
Fetiţa a ţipat ascuţit şi a ieşit din birou trâtind uşa. Toate planurile ei fuseseră spulberate. Toţi colegii vor râde de ea la toamnă pentru că şi-a petrecut vacanţa la ţară.
„ Au zi ÅŸi tu! Pica ÅŸi Costache…Ce mizerie trebuie să fie acolo, cât praf, câtă prostie. N-am fost niciodată la Å£ară” se smiorcăia Camelia în timp ce îşi îndesa lucrurile în patru geamantane mari ÅŸi roz.
Toată noaptea s-a zvârcolit şi a avut coşmaruri cu noua ei casă de vacanţă. A doua zi de dimineaţă un moşuleţ îmbrăcat într-o cămaşă de pânză albă ca laptele şi groasă ca tabla, a sunat la soneria vilei pe care fetiţa noastră o părăsea îndurerată. Omul mirosea a brânză de la o poştă dar avea un zâmbet luminos şi râdea cu poftă la aproape orice i se spunea.
Camelia ÅŸi-a îmbrăţiÅŸat părinÅ£ii ÅŸi i-a rugat să-i promită că vor munci zi ÅŸi noapte ca să repare „nedreptatea”. MoÅŸul cel vesel a apucat-o zdravăn de mânuţă ÅŸi râzând i-a ÅŸi pocit numele:
-         Haida Cami că nu mergi la tăiere! Avem drum lung, bată-te norocul să te bată. Doar noi vrea să ne prindă aia neagră pe drum?!
-         Mă cheamă Camelia! Ce-i aia neagră? Aveţi monştrii acolo la ţară?
-         Ptuuuui, doamne păzeşte! Noaptea, tătucule. Noaptea-i aia neagră şi urâtă. Eu îs Costache!
Fetiţa noastră, căreia de-acum îi voi spune Cami, pornea într-o vacanţă plină de aventuri pe care nici în vise nu şi le imaginase.
Alături de Costache s-a urcat într-un tren murdar ÅŸi încins. „La druuum măăăi!”, au chiuit câţiva călători ÅŸi vacanÅ£a de vară a început.
Vara aceasta o să mă ţin şi eu după Cami şi o să vă povestesc întâmplările ei în vacanţă la mătuşa Pica şi unchiul Costache. O să râdem împreună de mofturile ei şi o să ne bucurăm când îşi va face prieteni noi sau va învăţa câte ceva despre animalele domestice.
La druuuum ÅŸi noi spiriduÅŸii mei!
VA URMA
Share on Facebook
sursa foto: www.mycuckooclocks.com
