Hai să ne amintim unde rămăsesem cu povestea fetiţei noastre mofturoase pe care părinţii au trimis-o în vacanţă la ţară. În capitolul trecut, pentru că mătuşa Prăjitură o îndopa zilnic cu kilograme de bunătăţi, Cami a noastră ajunsese să fie grasă cât un balon de carnaval. Unchiul Costache s-a îngrijorat şi s-a hotărât că ar fi timpul ca atât nepoata cât şi soţia lui să ţină o cură de slăbire şi să facă niţică mişcare. De aceea le-a pregătit pentru o excursie la cules de fructe de pădure, sus în munţi.

Înainte de a continua povestea, vreau să vă provoc la un concurs de desenat. Trimiteţi-mi pe adresa povesti@zapacita.ro desene cu personajele voastre preferate din această poveste de vacanţă şi vă veţi trezi acasă cu nişte premii surpriză. Desenaţi-o pe Cami, pe mătuşă, pe unchiul Costache, pe părinţii fetiţei, căsuţa de la ţară etc. Nu uitaţi să vă semnaţi cu numele complet şi adresa poştală la care vreţi să primiţi surpiza. Şi acum la drum!

Ceata noastră de drumeţi a înaintat la început tare anevoios datorită greutăţii excesive la care ajunseseră mătuşa Prăjitură şi Cami. După câteva ore, afundându-se în pădurea răcoroasă, cele două au început să meargă mai vioi, să cânte şi să se minuneze de frumuseţile care le înconjurau. Dulăul cel mare alerga după fluturi, unchiul Costache culegea ciuperci şi fructe de pădure. Toţi se simţeau mai veseli şi mai plini de viaţă ca oricând.

- Unchiule ce se vede pe stânca aia de deasupra lacului?

- Du-te pân acolo şi vezi nepoată!

- E departe, Costache, să nu se lovească mititica…a sărit cu gura mătuÅŸa Prăjitură.

- Iar o luam de la cap? Vreţi să slăbiţi şi să ţopăiţi pe munţii ăştia sau vreţi să vă car în spate?

- Hai mătuşă să vedem ce-i acolo. Parcă e un animal…a insistat Cami ÅŸi mătuÅŸa s-a înduplecat.

Cele două au pornit către lacul care se vedea în zare, lăsându-i pe unchi şi dulău să le supravegheze de la distanţă. Mătuşa răsufla din greu dar începuse deja să se subţieze. Când au ajuns la stânca colţuroasă, Cami era aproape la fel de slăbuţă ca atunci când sosise de la oraş. Dintr-o săritură s-a prins de stâncă şi a început să e escaladeze.Când a ajuns într-un loc căptuşit cu muşchi verde şi mătăsos, s-a aşezat să-şi tragă sufletul.

- Ia uite mătuşă unde m-am cocoţaaaaat!

-Sssst! Cami, stai liniÅŸtită ÅŸi uită-te puÅ£in mai la dreapta!E o capră neagră…i-a ÅŸoptit emoÅ£ionată mătuÅŸa.

Cami privea animalul extrem de graÅ£ios ÅŸi nu-i venea să creadă ce vede. Capra neagră Å£opăia din stâncă în stâncă cu uÅŸurimea unei balerine. ÃŽn câteva secunde a ajuns lângă fetiţă ÅŸi a început să îşi frece botul cald de mâinile ei. MătuÅŸii îi dăduseră lacrimile ÅŸi a spus ca pentru ea: “Uitasem ce frumuseÅ£i se ascundeau în munÅ£ii ăştia. M-am îngropat în mâncare ca o neÅŸtiutoare…De-acum însă am să mă plimb cu Costache măcar o dată pe săptămână.”

Drumeţii noştri s-au întors acasă la lăsarea serii, cu raniţele doldora de zmeură,afine, mure şi ciuperci uriaşe. Unchiul Costache adunase şi muguri de brad din care mătuşa a făcut un sirop răcoritor şi bun cât cei doi s-au spălat şi au dat de mâncare la animale. Apoi Cami a tocat mărunt pălăriile de ciuperci şi a ajutat-o pe mătuşă la pregătirea unei ciulamale cu mămăliguţă de toată isprava. Au mâncat fericiţi, povestindu-şi unul altuia câte minunăţii au văzut în excursie. Erau aşa de obosiţi încât au decis să pregătească şarlota cu fructe a doua zi de dimineaţă.

Cami a adormit visând cărari înguste şi pături de muşchi parfumat. Se făcea că era înconjurată de iepuraşi pufoşi care-i mâncau din palme, de căprioare delicate cărora le dădea cuburi de zahăr, de moş Costache care în vis arăta ca Moş Crăciun şi de mătuşa Prăjitură, frumoasă , cu părul lung şi blond, ca de prinţesă. N-ar mai fi plecat de la ţară niciodată şi de-abia aştepta să le propună părinţilor să se mute şi ei la căsuţa dintre munţi.

VA URMA

Share on Facebook

Vreau să-i mulţumesc uneia dintre cele mai fidele cititoare ale poveştilor mele pentru că mi-a dăruit un cadou minunat cu ocazia sărbătorii Sfintei Maria.

Andra mi-a pictat cu acuarele o iconiţă deosebită, a fotografiat-o şi mi-a trimis-o prin intermediul internetului. Nu-i aşa că este o fetiţă foarte talentată? Vă invit să o vizitaţi pe blogul ei. Deja a scris o poveste foarte drăguţă- Legenda Trandafirului. În semn de recunoştinţă pentru cadoul de mai sus o să-i meşteresc o variantă audio pe care să o ascultăm împreună sătămâna viitoare.

Vă doresc  toate cele bune, vouă cititorilor şi cititoarelor care vă serbaţi numele astăzi şi vă mulţumesc că mă vizitaţi şi în vacanţă.

La mulţi ani şi unei bloggeriţe de mare succes- Maria David. Puteţi citi ce a scris Maria despre întâlnirea cu mine pe blogul Tabu.

P.S. Nu uitaţi să îmi trimiteţi poveştile voastre din vacanţă pe adresa povesti@zapacita.ro

Pe 15 septembrie am de gând să vă premiez pe toţi cei care mi-aţi scris vara asta, dar premiile vor rămâne surpriză până atunci

Vă pup pe toţi şi vacanţă frumoasă în continuare!

Share on Facebook

Moş Costache pregăteşte o excursie

sursa foto: www.naturemania.com

Pica, mătuşa Prăjitură, o cocoloşea pe Cami cum ştia ea mai bine. O lăsa să doarmă până la prânz, o îndopa cu kilograme de bunătăţi, îi spunea poveşti, o pieptăna şi îi împletea cele mai frumoase codiţe iar seara o mângâia până o lua somnul.

Cami se îngrăşase în câteva zile cât o purcică numai bună de tăiat. Se miÅŸca din ce în ce mai greu, nu ieÅŸea din casă…Ce mai încoace ÅŸi încolo! Era cu vreo zece kile mai grasă ÅŸi mult mai răsfăţată decât la venire. Unchiul Costache nu putea să-i spună fetiÅ£ei nici un cuvânt pentru că mătuÅŸa se făcea foc ÅŸi pară. Pica îşi dorise copii toată viaÅ£a dar o boală o împiedicase să îşi împlinească visul. Venirea fetiÅ£ei de la oraÅŸ era o binecuvântare pentru mătuÅŸa Prăjitură ÅŸi nimeni nu putea să-i stea în calea fericirii.

Într-o dimineaţa însă s-a întâmplat ceva ce nimeni nu se aştepta. Cami s-a trezit devreme şi a ieşit afară să se spele cu apă proaspătă de izvor. Pe la picioarele ei a ţupăit o veveriţă cu coada roşie şi stufoasă. Fetiţa noastră nu văzuse veveriţe decât în desene animate aşa că a dat să alerge după animal ca să-l privească mai de-aproape. Surpiză însă! Cami avea o burtă aşa de mare că după câţiva metri alergaţi s-a prăbuşit epuizată în iarbă.

Când a ieşit mătuşa în curte şi a văzut-o aşa bolovan pe jos, a căzut  cu picioarele în sus ca un gândac şi  s-a pus pe jelit. Fetiţa a început  să plângă de necaz că nu a prins veveriţa. Unchiul Costache, speriat de zgomotul de afară a alergat să vadă ce se întâmplă.

- Ce aveţi domnule de urlaţi aşa??

- Costacheeeeeee!Costacheeeee!

- Unchiuleeeee! Îhîîiiii! Unchiuleeee!

- Pe rând oameni buni că nu înţeleg nimic! De ce jeliţi?

- Fetiţaaaaa, a strigat Pica, mătuşa Prăjitură.

- Veveriţaaaa, a plâns şi Cami.

- Păi da cât credeaţi măi că o să huzuriţi aşa printre prăjituri şi poveşti? Numai somn, mâncare, somn, mâncare! De azi înainte eu fac programul. Sunteţi la regim!Amândouă!

Mătuşa s-a oprit din plâns şi a dat să apuce de o mătură să i-o trântească unchiului pe spate.

- Culcat! a strigat Costache

- Eşti nebun? Ajută-ne să ne ridicăm şi treci la treabă. Am de gătit poale-n brâu şi vreo trei puişori fripţi.

- Nici un puişor, Pica! Uită-te la Cami! E ca un balon. De azi înainte vom mânca numai la ore fixe, porţii înjumătăţite.

- Fără deseeert? s-a smiorcăit Cami.

- Se poate? O să vedeţi ce bunătăţi vom avea pe masă şi nu ne vom îngrăşa. Desertul de azi va fi şarlotă cu fragi, mure şi afine.

- Mmm ce bun…

- Da, dar nu vom avea cum să gătim minunăţia fără să adunăm fructele.

- Păi du-te tu în grădină unchiule şi adu-le, iar eu cu mătuşa le vom spăla.

Unchiul Costache a râs mulţumit.

- Aici voiam să vă aduc mâncăcioasele mele! Nepoată, fuctele astea nu cresc laolaltă cu merele şi caisele. Cresc sus în munţii cei înalţi.

- Deci trebuie să iei autobuzul? Îţi dau eu nişte nişte bănuţi.

Unchiul era aproape exasperat dar se abţinea să nu scoată fum pe urechi. Ceva trebuia făcut.

- Nici un autobuz. Ne luăm tuţi trei raniţele în spate, câteva roşii, o bucată de brânză şi una de mămăligă, dezleg câinele cel mai mare ca să ne apere de urşi şi pornim la cules de fragi şi mure.

- Eşti nebun Costache! a oftat mătuşa din iarbă.

- Pica, vrei să avem o nepoată jucăuşă şi sănătoasă sau o purcică pe care să nu mai putem să o scoatem pe uşă din casă?Şi nu ţi-ar strica nici dumitale niţică mişcare.

Mătuşa a pufnit nervoasă dar l-a ascultat pentru că ştia că mişcarea şi aerul de munte îi vor face bine nepoatei. Cami s-a ridicat de jos, curioasă de noile planuri ale unchiului şi puţin speriată de dezlegarea dulăului cel mare.

S-au echipat cu toţii. Costache le-a dat fiecăreia câte un toiag gros ca să le ajute în pantele abrupte şi au pornit spre munţi cântând cântece haiduceşti cu gândul la fructele bine ascunse printre brazi şi la şarlota parfumată din care se vor înfrupta spre seară.

VA URMA

Share on Facebook