Archive for September, 2009



Duminica aceasta, 4 octombrie, se întâmplă un eveniment care sunt convinsă că o să vă intereseze: Ziua Mişcării

Role, biciclete, badminton, şotron, elastic, fotbal, ping-pong, WiiFit, dans şi multe altele vă aşteaptă de la 10:00 la 18:00 să faceţi mişcare pe bulevardul Aviatorilor, lângă intrarea Pescăruş.

Nu uitaţi să le povestiţi părinţilor despre acest eveniment. Şi ei trebuie să facă mişcare multă-multă, ca să fie veseli şi sănătoşi ;) Apăsaţi pe poză şi înscrieţi-vă în număr cât mai mare, mai ales dacă vă place să mergeţi pe bicicletă.

Ne vedem acolo, da? Nu ştiu încă dacă o să vin în costumul de spiriduş, mă cam încurcă la pedalat :P

Bine v-am regăsit dragilor şi dragelor!

În ultima vreme am stat de vorbă cu mai mulţi copii despre scrisorile lor către Moş Crăciun şi sunt foarte curioasă să aflu mai multe şi de la voi.

Când vă apucaţi să-i scrieţi Moşului? Cum îi scrieţi?

Cum îi trimiteţi scrisorile? Vă rugaţi părinţii? Le puneţi la Poştă? Ştiţi adresa Moşului?

Eu de exemplu cred că o să mă apuc să-i scriu scrisoarea mea Moşului pentru că…mi s-a stricat microfonul cu care vă înregistram poveştile :(

Sursa foto: http://blog.timesunion.com

Iată că a sosit şi prima zi de şcoală dragii mei spiriduşi. Vacanţa mare şi-a luat concediu şi o să o revedem abia la anu. Să nu fiţi trişti! O să vă întâlniţi cu toţi prietenii, o să învăţaţi lucruri noi, cine ştie poate vă înscrieţi la un sport sau la cursuri de muzică, teatru, limbi străine…

Toamna asta sper să fie plină de surprize pentru noi toţi aşa că am să încep premierea concursurilor care s-au desfăşurat în vacanţă cu şi mai multe surprize.

1. Toţi copiii care mi-au trimis povestea vacanţei lor vor fi premiaţi. Felicitări Loredana, Damian, Larisa şi Andra.

2. Toţi copiii talentaţi care au desenat personajele din povestea noastră de vacanţă vor fi premiaţi. Felicitări Andra şi Alexandra Opriţescu.

3. Premiile vor rămâne surpriză până în ziua în care vor ajunge la voi cu Poşta. După ce desfaceţi pacheţelele să nu uitaţi să treceţi şi pe aici să îmi spuneţi dacă v-au plăcut surprizele.

4. Ca să nu fie totul o mare surpriză am să vă spun doar că nu există două premii la fel şi că s-ar putea să primiţi fie o jucărie, fie o carte, fie un cd cu muzică, fie un tricou cu un anumit personaj dintr-un serial pentru copii, fie o poveste audio numai pentru voi.

Să nu fiţi trişti dacă nu aţi apucat să vă înscrieţi la aceste concursuri. V-am spus că începem toamna cu surprize şi o să mă ţin de cuvânt. Noi concursuri cu premii simpatice vă aşteaptă în curând.

Ce-aţi făcut în vacanţa aceasta? Eu am fost la mare, apoi pe urmele personajului Cami undeva la munte, pe la Drobeta Turnu Severin, la Băile Herculane, în munţii Aninei şi cam atât.

Prietena noastră Andra a făcut o poezie din vacanţa ei de vară:

În vacanţă m-am plimbat,
Peste tot am umblat.
Am fost întâi la mare
Stând pe cearceaf,la soare
Şi-n apa,la înnotat
Dar numai cu-n colac.
Am fost apoi la ţară,la bunici
Ajutând şi eu,pe-aici
Cu munca din gospodărie,
Şi treaba din vie.
Am plecat şi în Arad,
În vestul ţării depărtat.
Am vazut şi munţii îndepărtaţi,
De zăpadă încărcaţi.
Cam pe acolo-am călătorit
Şi sper că v-am uimit.

Loredana ne-a scris aşa: În vacanţă am fost la bunica mea de la ţară şi m-am jucatcu verişorii şi verişoarele mele. Am citit poveştile lui Ion Creangă, m-am uitat la desene şi la Hannah Montana şi apoi am plecat cu mami şi tati la mare la Neptun. Mi-a fostcam frică de valuri dar m-am împrietenit cu un copil care înnota bine şi am intrat cu el în apă. Dup-aia m-am dus iar la ţară dar în altă parte mai la munte şi am stat cam o săptămână. M-am întors acasă la sfârşitul lui august şi am mai lenevit prin casă şi în faţa blocului.

Damian ne-a scris o mini-poveste: A fost o dată un băiat Damian care a plecat cu părinţii lui într-o vacanţă în Spania. Acolo a vizitat o mulţime de muzee până i s-au umflat picioarele şi nu mai voia să meargă. Într-o zio a descoperit un muzeuplin cu corăbii şi statui de piraţi şi nu a mai vrut să plece de acolo. Părinţii lui l-au lăsat sa viziteze tot muzeul imens în linişte şi s-au dus la un alt muzeu să se uite la tablouri plictisitoare. În altă zi a stat numai la plajă şi marea era albastră albastră. A văzut şi un peşte mic şi roşu. Damian a zburat cu avionul până acolo în Spania şi chiar s-a gândit că i-arplăcea să fie pilot de avion când o să crească pentru că i-a plăcutcum se vdeau norii, marea şi munţii de la înălţime. Şi-am încălecat pe ceva şi v-am povestit vacanţa mea.

Voi pe unde v-aţi plimbat? Povestiţi-mi printr-un comentariu

cami

Vă mai amintiţi ce fericită a adormit Cami a noastră după ce a cucerit munţii, a cules cele mai bune fructe de pădure şi a mângâiat o capră neagră? Dacă nu, aveţi aici capitolul trecut al poveştii noastre de vacanţă.

Cami era hotărâtă să îşi convingă părinţii să se mute într-o căsuţă la ţară, cât mai aproape de mătuşa Prăjitură şi unchiul Costache. În fiecare zi aştepta lângă telefon, repetând în gând rugăminţile cu care urma să-i înduplece- “Viaţa la ţară e mult mai ieftină”, “Aerul de la munte e sănătos”, “Mâncarea are alt gust aici”, “Mi-am făcut o mulţime de prieteni”, “Unchiul şi mătuşa n-ar mai fi singuri”.

Sfârşitul vacanţei se apropia şi mătuşa suspina din ce în ce mai des. Nu mai avea poftă de mâncare, o privea ore în şir pe Cami şi ofta lung şi apăsat. Degeaba nepoata încerca să o înbuneze spunându-i că n-o să mai plece niciodată de lângă ea, mătuşa Prăjitură primise un telefon de la oraş şi ştia că ziua despărţirii se apropia. Nu o lăsase inima să-i spună şi fetiţei că părinţii vor trimite un şofer după ea şi că nici nu va apuca să-i roage să se mute cu toţii la poalele munţilor.

Unchiul Costache eraşi el foarte nervos. Dacă la începutul verii credea că nepoata lui este o orăşeancă răsfăţată şi deosebit de ciudată, acum la începutul toamnei nu-şi putea imagina curtea fără întrebările şi glumele lui Cami. Era aşa de supărat că s-a hotărât să-i telefoneze tatălui fetiţei.

- Alo! Buna ziua domnule. Costache la telefon…

- Oh! Bon jour unchiule Costache!

- Ptui! Altul cu care nu mă înţeleg…

- S-a întâmplat ceva cu Camelia, unchiule?

- Care Camelia, bre?!

- Fata! Fata mea este bine??

- Aaaa! Camiii! Bineînţeles că este bine, de-asta te-am şi sunat. E aşa de bine că nu vrea să se mai întoarcă la oraş.

- Nu pot să cred aşa ceva. Camelia este legată de confortul vieţii la oraş. Este obişnuită cu menajere, rochiţe scumpe, jucării şi vacanţe exotice.

- Ei bine, Cami mătură curtea, face mâncare cot la cot cu mătuşa Pica, şterge praful, dă de mâncare la animale, e roşie în obraji şi mai veselă ca oricând.

- Mă bucur să aud asta, unchiule. Ştiam că sunteţi oameni harnici şi gospodari şi că se va lipi ceva şi de fata noastră. Acum nu mai e nevoie însă de astfel de lecţii. Afacerile merg foarte bine, am recuperat tot ce pierdusem, am reangajat servitorii şi ne pregătim pentru o scurtă vacanţă în China. De-asta o să şi trimitem şoferul mai devreme după fetiţă. O să fie atît de fericită că mergem într-o vacanţă până la urmă…

- În China, zici?

- Da, moş Costache.

- Nu-ţi permit! Nici când erai copil nu te-am lăsat să-mi spui aşa. Nu-s atât de bătrân pe cât mă crezi mătăluţă!

- Iartă-mă, unchiule! M-a luat gura pe dinainte. Îţi trimit prin şofer un televizor nou să te mai îmbunez, ce zici?

- Mie nu-mi trebuie televizor. Natura ne oferă zi dezi cel mai frumos spectacol. Dacă vrei să-mi treacă supărarea, fă-ţi timp şi vino cu soţioara ta să o luaşi personal acasă pentru că te asigur că nu o să plece cu şoferul. E mai încăpăţânată ca tine.

- Bine unchiule, dacă ţi-e aşa de dor de mine, atunci dăm o fugă până la voi.

Costache a trântit supărat telefonul. Îi plăcuse aşa de mult să aibă un copil în casă şi se temea că mătuşa Prăjitură o să plângă într-una după plecarea fetiţei. Trebuia totuşi să o avertizeze pe Cami că părinţii veneau să o ia înapoi la oraş. Fetiţa era cocoţată într-un prun şi citea o carte cu poveşti.

- Cami! Ian vino tu până la unchiu să stăm de vorbă.

- Vin unchiule! şi a ţopăit sprintenă ca o veveriţă.

- Ţi-a plăcut la noi vara asta?

- Mai mult ca orice unchiule.

- Era mai frumos la oraş?

- Aşa credeam înainte. Daracum ştiua că aş muri de plictiseală acolo.

-Eh! Aşa a zis şi tatăl tău acum 15 ani şi de-atunci nu l-am mai văzut să ne calce pragul…

- Papa ştia de locul ăsta minunat şi nu m-a adus niciodată aici?!

- Nu-i vorba de asta, Cami. E vorba că mâine părinţii tăi vor veni să te ia acasă. Veţi pleca într-o vacanţă nu ştiu unde în China, apoi vei începe şcoala şi te vei întoarce la servitorii şi bogăţia voastră. O să ne uiţi şi cine ştie dacă o să mai fim în viaţă când o să ai tu o fetiţă şi o să vrei să o trimiţi la ţară.

- Nu spune aşa ceva unchiuleee! a izbucnit Cami în plâns. Cum să uit cea mai frumoasă vară din viaţa mea? Şi nici nu mai avem servitori sau vacanţe exotice, dacă vrei să ştii. Papa şi maman au pierdut o căruţă de bani. Mâine o să-i conving să ne mutăm aici.

- Cami, am vorbit cu tatăl tău. Zice că au recuperat toţi banii şi că toate sunt la locul lor.

- Ptui drace! Ce încurcătură…

- Nu cred că o să le placă la oraş dacă o să vorbeşti aşa Cami.

- Am eu ac de cojocul lor unchiule! Trebuie doar să mă ajuţi.

Cami, matusa, unchiul, casuta

Zis şi făcut! Cami a complotat cu mătuşa Prăjitură şi unchiul Costache să facă în aşa fel încât să le arate toate frumuseţile vieţii la poalele munţilor. Când cei doi orăşeni au coborât din maşina lor lucioasă, Cami i-a întâmpinat chiuind:

- Mămucaaa! Tătuţuuu! Vai da ci dor mi-o fost de voi!

- Camelia ce este cu limbajul ăsta dragă?

- Mami, zi-mi Cami te rog eu. E mai drăguţ şi mai scurt!

- Bbine Cami. Da ce-i cu tine aşa de bronzată şi de subţirică?!

- De la aerul şi soarele de la munte mamă! Şi nu-s aşa de subţirică, am muşchi de la căţărat pe stânci, cules mure şi alergat după capre negre.

- Extraordinaar. Cherie de ce nu m-ai adus şi pe mine niciodată în locul ăsta grozav?!

- Nu ştiam Cherie că te-ar interesa viaţa la ţară.

- Nu vezi cât de bine arată Cami?! O lună pe an de stat aici şi mă fac fotomodel…

- Hai să vedem ce fac unchiul şi mătuşa. Camelia condu-ne tu în casă.

- Papa! Mă cheamă Cami acum! După mine toată lumeaaa!

Cei doi au păşit în casa spaţioasă cu miros de turtă dulce, fragi şi muguri de brad. Mama fetiţei a exclamat uimită:

- Vai Cherie! Cum puteai să-i spui “moş Costache” acestui domn încântător?! Vai! Şi mătuşa Pica arată extraordinar. Sunteţi atât de tineeeri!

- Ei suntem tineri pe naiba, a spus mătuşa Prăjitură cu năduf pentru că nu prea suferea orăşenii. E de la aerul de munte.

- Cherie! Tu deţineai secretul tinereţii şi nu mi l-ai spus şi mie.

Mătuşa s-a mai relaxatşi chiar s-a înroşit puţin. Unchiul Costache se umflase şi el în pene, bucuros că în sfârşit cineva văzuse că nu e “moş”. Amândoi o plăceau din ce în ce mai mult pe mama lui Cami aşa că s-au înţelesdin priviri să meargă până la capăt cu planul nepoatei. Cami le-a prins privirile şi a sărit.

- Păi mamă, nu mai bine ne petrecem vacanţa aici la munte în loc să mergem pânî în China?! Am mai fost în Chinaaa…

- Ce idee minunată draga mea! Şi-aşa nu-mi plăcea mâncarea din China. Ce zici cherie?

- Vreţi voi să mai rămânem la ţară?

Unchiul Costache, mătuşa Prăjitură, Cami şi mama ei au strigat într-un glas:

- Daaaaaaaaaaaaaaaa!

- Bine copii! atunci ne instalăm o săptămână la ţară.

- Uraaaa!

Şi uite aşa Cami a înţeles vara asta că bogăţiile de la oraş nu valorează nimic în comparaţie cu peisajele, animalele, oamenii, fructele şi legumele pe care o căsuţă de la poalele munţilor ţi le poate da. Era aşa de bucuroasă că le poate arăta şi părinţilor ei cât de frumos e la ţară şi mai ales că unchiul şi mătuşa nu vor rămâne singuri, încât ţopăia, cânta şi pupa pe toată lumea cât era ziulica de lungă. Deja avea un nou plan, să-şi convingă părinţii să-i promită că în fiecare vacanţă şcolară vor veni la ţară măcar o săptămână.

Şi-am încălecat pe vacanţa mare

Şi v-am spus o poveste cu soare!

P.S. Desenul I a fost realizat de Alexandra Opritescu. Desenul II apartine Andrei,  ambele participante la concursul pe care vi l-am propus la inceputul capitolului trecut.