Archive for October, 2009

Dragi spiriduşi şi spiriduşe sper că vă distraţi astăzi de Halloween şi că v-aţi confecţionat costume cât mai frumoase.

Dacă aveţi poftă de nişte poveşti de Halloween nu uitaţi de povestea zăpăcită despre o vrăjitoare zână bună pe nume Balki.

Şi pentru că vreau să vă fac şi eu un mic cadou am să vă mai public o poveste de Halloween care a apărut în revista Lilliput anul trecut:

Maia şi vrăjitoriile


halloween

A fost o data o familie de vrajitoare: mama,fiica si matusa. Cele trei locuiau intr-un orasel de la marginea unei paduri mari si intunecate, loc numai bun pentru tot felul de vraji ciudate.
Mama vrajitoare si tusa vrajitoare erau cele mai pricepute din zona si toata lumea se temea de ele. Umblau tot anul imbracate in haine zdrenturoase, cu palarii ponosite indesate peste pletele albite de vreme. Aveau negi scarbosi si rasete infricosatoare, speriau toti copiii si nimeni nu indraznea sa se apropie de casa lor.


Vrajitoarea cea mai tanara, Maia, nu era tocmai o vrajitoare ci mai degraba o fetita draguta si neindemanatica. Toate vrajile ii ieseau pe dos, toate licorile ei magice aveau gust de sirop de zmeura si nimeni nu se speria de ea niciodata. Unii copii credeau ca biata Maia fusese rapita de cele doua vrajitoare batrane si nascoceau tot felul de povesti care mai de care mai grozave. Mica vrajitoare nu fusese insa rapita de nimeni. Se nascusese pur si simplu extraordinar de frumoasa si de aceea nu avea nici pic de credibilitate.


Cu o seara inainte de Halloween cele trei vrajitoare aveau treaba multa. Erau vraji de facut, spirite de invocat si planuri pentru noaptea urmatoare de elaborat. Cum in anii trecuti Maia reusise sa dea peste cap toate urzelile batranelor, transformand pisicile negre in pisoiasi albi si blanosi, bomboanele cu matraguna in ciocolata cu scortisoara si mormintele in trambuline, mama vrajitoare a hotarat ca de data asta sa o lase acasa pe fiica sa si sa isi vada de treaba cu matusa.
Degeaba s-a jurat Maia ca nu mai face si ca acum stie toate vrajile, cele doua au fost de neinduplecat.
-Vei ramane in casa pana dupa Halloween si o sa ne pregatesti noua de mancare pentru ca o sa venim foarte obosite.”
-Daa!, spuse si matusa. Si sa nu indraznesti sa gatesti dulciuri. Copiii astia afurisiti simt mirosul de bomboane de la o posta si n-am chef sa ne pricopsim cu ei aici.
-Ppai, ma gandeam sa primesc si eu cativa copii. O sa ma plictisesc stand atat in casa.
-Maia! Nici un copil nu are voie sa calce in aceasta casa. Sa nu simt miros de prajituri sau de carne de om cand ma intorc sau o sa-ti para foarte rau.


Vrajitoarele au pornit catre miezul padurii ca sa puna la cale niste vraji pentru Halloween. Aveau de gand sa trezeasca cateva zeci de schelete la viata si sa le trimita prin oras s-ai sperie pe copiii porniti in goana de dupa bomboane. Mai aveau de pregatit si cateva sute de bomboane false care sa arate ca cele mai grozave bomboane si sa aiba gust de carne de porc si usturoi. Prima zi de stat in casa a trecut foarte greu: desene animate, cateva ture cu matura prin pod si mangaiat de pisica. Mare plictiseala. Maia chiar isi dorea sa le asculte pe mama si matusa ei asa ca in ziua de Halloween s-a apucat sa le gateasca felul preferat de mancare: liliac la tava. A prins liliacul, a adaugat cativa muguri de pin, coji de dovleac si usturoi din belsug si l-a bagat la cuptor. De frica sa nu-l arda, s-a gandit sa faca o vraja ca sa-l coaca mai repede.

Mica vrajitoare a gresit ca de obicei un cuvant din vraja si a transformat liliacul intr-o prajitura cu zmeura si frisca. Cand a vazut boacana nu mai stia ce sa faca. Matusa si mama vor simti cu siguranta mirosul de frisca si o vor pedepsi imediat. Nu-si putea aminti nici o vraja de anulare asa ca a luat prajitura si a fugit cu ea afara, hotarata sa o daruiasca unui copil.
Intre timp scheletii si bomboanele vrajitoarelor speriasera toti copiii. Maia alerga prin tot orasul cu prajitura in brate si nu gasea nici macar un copil. Si-a dat seama ca vrajile batranelor deja isi facusera efectul si ca mama si matusa vor aparea din clipa in clipa acasa. Tot o vraja era singura ei solutie. Straduindu-se sa aduca un copil cat mai aproape de ea si gesticuland cu bagheta intr-o mana si prajitura in alta, a reusit sa transforme toate bomboanele cu porc si usturoi in bomboane cu ciocolata si biscuiti.

Copiii au inceput sa iasa de pe unde se ascunsesera si Maia le-a dat prajitura cu zmeura si frisca. Apoi a incercat sa le inghete pe vrajitoare ca sa castige timp si sa faca repede friptura de liliac. Mama si matusa erau la numai cativa metri de Maia. Cand a rostit formula magica, batranele vrajitoare s-au transformat ca prin minune: mama in clown si matusa in printesa.
Fetita era epuizata si a inceput sa planga in hohote. Iarasi stricase Halloween-ul si aiurise toate vrajile. De data asta insa totul parea foarte grav pentru ca mama si tusa pareau ca uitasera totul si dansau fericite in mijlocul copiilor, aruncand cu bomboane in stanga si in dreapta. Mica vrajitoare se uita la ele si nu-i venea sa creada ce vedea. Se astepta ca din clipa in clipa vraja sa se rupa si batranele sa o certe pana a doua zi de dimineata. Mama s-a apropiat insa de Maia si i-a spus:


- Nici nu stii cat bine ne-ai facut! De atatia ani asteptam momentul acesta.
- Nu inteleg! Ce moment?!
- Numai de Halloween era posibil sa functioneze vraja asta. Tu ai vrut sa ne impietresti si ai amestecat cateva cuvinte. Ti-a iesit exact vraja secreta, singura care putea sa ne elibereze din trupurile de vrajitoare!
- Si n-o sa mai mancam lilieci la tava? Si n-o sa mai speriem toti copiii? Si o sa pot sa fac prajituri cu zmeura in fiecare zi?
- Bineinteles! au spus mama si matusa in cor.
S-au prins toate trei in hora copiilor si s-au indopat cu bomboane pana cand abia daca se mai puteau misca. Si uite asa datorita greselilor Maiei, s-a intamplat un lucru neasteptat de bun.

Voi sa nu fiti suparati daca gresiti! Cine stie ce minuni scoateti la iveala…

Si-am incalecat pe-o matura verde

Cine nu ma crede?

P.S. Aştept în continuare desenele voastre cu şoricica rock&roll. Povestea o voi publica săptămâna viitoare, după ce trece toată atmosfera de Halloween ;)

Ape painting in the forest


Dragi spiriduşi şi spiriduşe, următoarea poveste la care vă invit să fiţi desenatori va fi despre o fetiţă şoricel care îşi doreşte foarte mult să devină star rock. Dacă vreţi să contribuiţi la ilustrarea acestei poveşti aştept desenele voastre ca de obicei pe adresa povesti@zapacita.ro

Desenaţi şoricica rock&roll aşa cum vă imaginaţi voi că ar trebui să arate un animăluţ mic cântând şi dansând pe scene uriaşe în faţa unui public numeros.

Nu uitaţi că desenatorii cei mai activi vor fi premiaţi la sfârşitul acestui an ;)

Sursa foto: www.doctorsatran.com

Dragi spiriduşi şi spiriduşe, o cititoare fidelă a poveştilor zăpăcite e puţin bolnăvioară aşa că haideţi să o încurajăm !

Andra se operează astăzi de apendicită. Multă sănătate şi însănătoşire cât mai grabnică!

zana

Desen de la Andra :)

Se făcea o dată că Pământul nostru era mult mai verde şi mai plin de flori decât îl ştim noi astăzi. Florile creşteau mult mai mari şi mai colorate ca acum pentru că oamenii nu le poluau. Copacii se înălţau semeţi şi înfoiaţi, luându-se la întrecere cu munţii acoperiţi de pajişti verzi. Pământul erao grădină uriaşă, populată cu gâze de o frumuseţe rară.

Oamenii se organizau în tărâmuri conduse de împăraţi şi împărătese. Îşi construiau castelele în apropierea celor mai frumoase poieniţe cu flori şi aveau grijă de pădurile,pajiştile  şi animalele aflate pe teritoriul său. Dacă un împărat neglija vreun animal sau vreo gâză şi acestea păţeau vreun necaz, supuşii îl sileau pe conducător să abdice pentru că nimeni nu tolera nedreptăţile comise împotriva naturii. De asemenea, dacă gărzile împăraţilor surprindeau vreun supus care mototolise vreun petec de iarbă, strivise vreun gândăcel, rupsese aripile unei libelule sau îndrăznise să arunce mizerie în pădure, îl trimiteau imediat la muncă să îşi repare greşeala.

Copiii nu puteau fi însă puşi la muncă sau şi mai rău aruncaţi în vreo teminţă. Împăratul era foarte tânăr şi milos şi nu voia să pedepsească copiii, chiar dacă aceştia nesocoteau natura. Părinţii şi bunicii erau singurii responsabili de educaţia odraslelor şi se trezeau deseori puşi la plivit buruieni, curăţat pădurile sau plantat de copaci…fără să se ştie vinovaţi.

Într-o bună zi,  împărăţia a ajuns plină de copii neastâmpăraţi şi s-a iscat o adevărată revoltă. Nimeni nu mai voia să muncească pentru stricăciunile copiilor aşa că toţi părinţii şi toţi bunicii s-au adunat la poarta împăratului şi au început să strige “Vrem dreptate!” “Am obosit!” şi aşa mai departe.

Împăratul nu ştia ce să facă. Oamenii aveau totuşi dreptate. Copiii de prin zonă erau atât de neastămpăraţi şi de neatenţi încât distrugeau mult prea multe flori şi gâze zilnic. Adulţii nici nu apucau să repare toate stricăciunile lor de cu o zi în urmă că se trezeau cu alte boacăne pe cap. Sfătuitorii cei mai înţelepţi au fost chemaţi la o întrunire secretă:

- Măria Ta, aşa nu se mai poate, a început cel mai bătrân dintre sfetnici

- Crezi că nu ştiu, cinstite? Ziceţi şi voi ce pot să fac?! Nu mă pricep la pedepse. Nu am fost niciodată un om prea sever.

- Las pe mine Măria Ta, dacă de pedepse ai nevoie…a chicotit un bătrân cu pelerină neagră. Băgăm la închisoare orice om care mai strică grădinile sau pădurile din împărăţie.

- Dar sunt nişte copii…Cum să-i băgăm la închisoare?!

Între timp mulţimea de afară devenise tot mai furioasă şi ameninţa să spargă poarta castelului. Atunci cel mai bătrân dintre sfătuitori a tuşit puternic pentru a-i atrage atenţia împăratului.

- Măria Ta, îţi aminteşti tu oare de ce ţinem noi atât de mult la florile, fluturii şi copacii din jurul nostru?

- Pentru că sunt frumoase? a răspuins naiv împăratul

- Fireşte că sunt frumoase!Nu-ţi aminteşti însă ce îţi povestea bunicul tău când erai copil?

- AAAAA! Povestea cu zâna grădinilor? Chiar crezi că o să potolim o mare agitată de supuşi cu o poveste pentru sugari?!

- Cu o poveste nu, dar cu o zână sigur.

- Şi de unde mă rog vrei să fac eu rost de o zână?!

- Nu de orice zână! De Zâna Grădinilor, cea care demult de tot a oprit războiul de prin părţile astea arătându-le oamenilor ce mult suferă florile, animalele şi gâzele din cauza luptelor lor.

Ceilalţi sfetnici râdeau şi-l batjocoreau pe bătrân. Unde s-a mai pomenit ca un om în toată firea să creadă într-o asemenea prostie?! Între timp mulţimea furioasă spărsese porţile castelului şi reuşise să treacă de gărzile împăratului care aveau ordin să nu îndrăznească să rănească vreun supus.

Speriat de furia supuşilor săi şi vrând să pună capăt revoltei cu orice preţ, împăratul a început să bolborească un cântecel învăţat de la bunicul său:

Zână a fluturilor,

Zână a macilor,

Zână a gândacilor,

Scapă-ne de război!

Zână a albinelor,

Zână a poienilor,

Zână a livezilor,

Scapă-ne de noi!

Exact când câteva sute de oameni năvăliseră în sala tronului, din sceptrul împăratului a ieşit un fum verde şi frumos parfumat, au sărit aripi de albină şi petale de regina nopţii şi apoi o mică vietate a început să zboare prin cupola castelului până când a aterizat pe nasul împăratului.

Supuşii şi sfetnicii erau înmărmuriţi. Împăratului nu-i venea să creadă că povestea cea veche era adevărată şi Zâna Grădinilor chiar exista.

- Ce-ai făcut împărate?! Ce-i nebunia asta? l-a luat la rost mica zână cu picioare şi ochi verzi.

- Ce să fac…Nu mă mai înţeleg cu supuşii. Copiii smulg florile, rup aripile la albine, trag cu arcul în căprioare…Eu n-am vrut să-i pedepsesc pentru că mi-e milă de copii. I-am pus pe părinţi să muncească pentru pagubele copiilor…Dar acum nu se mai poate. Nimeni nu vrea să mai respecte legea.

- Aceeaşi poveste trebuie să se întâmple măcar o dată cu fiecare împărat! Singurul deştept a fost bunicul tău. El a reuşit să domnească în pace după ce am potolit războaiele alea oribile cu Împărăţia de Vest. De-asta cu el stăteam şi beam ceai de nalbă, jucam şah…A fost un împărat deştept. În rest…numai incompetenţi!, s-a plâns mica zânişoară

- Iartă-mă zâno, dar nu ştiu ce să fac!

- Nu te mai smiorcăi că te ajuuuut. Pentru ce crezi că există zâne? Să vă repare vouă greşelile…

Zâna grădinilor s-a întors către supuşii muţi de uimire.

- Şi voi ce văî uitaţi aşa? După ce că împăratul nu a vrut să vă pedepsească copiii pentru că e prea milos, voi veniţi cu furci şi torţe să-l luaţi la rost? Toată lumea acasă să stea de vorbă cu copiii lor. Educaţi-i, spuneţi-le poveşti cu flori şi gâze, învăţaţi-i să iubească natura, să preţuiască ce au şi să nu mai distrugă!

Toţi oamenii au fugit acasă şi le-au povestit copiilor despre întâlnirea cu mica zână guralivă. Toţi copiii au promis că dacă o vor vedea în realitate pe zână vor avea grijă de natură.

Împăratul nu ştia cum să-i mai mulţumească Zânei pentru restabilirea ordinii. Mica făptură avea însă planuri mari.

- Ascultă…tu eşti încă un împărat din ăla mai mototol. Sunt vremuri când nici nu e nevoie să mă arăt că totul merge ca pe roate şi sunt vremuri când trebuie să-mi suflec mânecile şi să muncesc cot la cot cu conducerea, înţelegi? Concediază-ţi tot sfetnicii mai puţin pe cel mai bătrân care ţi-a amintit povestea mea. De-acum înainte noi doi te vom sfătui şi te vom învăţa cum să ai grijă de oameni, de flori, de gâze şi de animale.

- Adică…n-o să mai ppleci? s-a bâlbâit speriat împăratul

- O să plec când o să fii pregătit să ai grijă de împărăţie. Acum gata cu vorba! Hai că trebuie să organizăm întâlnirea cu toţi copiii distrugători. De-ar şti ei că grădinile astea frumoase sunt singurele din lume care mai adăpostesc zâne nu cred că ar mai cuteza să rupă vreun fir de iarbă…

Şi aşa împăratul nostru cel tânăr, sfetnicul cel bătrân şi Zâna Grădinilor au început să lupte împreună pentru protejarea naturii şi mai ales pentru educarea copiilor cărora în scurt timp le-a părut foarte rău pentru toate relele pe care le făcuseră.

Şi-am încălecat pe-o albină

Şi v-am spus o poveste fără rădăcină

Sursa foto: www.visibooks.com

Dragi spiriduşi, am o propunere pentru voi :P Vreţi să mă ajutaţi la ilustrarea poveştilor zăpăcite?

Eu am să vă anunţ tema câte unei poveşti cu trei zile înainte de publicare iar voi dacă aveţi inspiraţie şi  timp îmi trimiteţi(cu ajutorul părinţilor dacă aveţi nevoie) desenele voastre la adresa povesti@zapacita.ro

Voi publica desenele la începutul poveştilor şi le voi semna cu numele vostru. Cei mai activi desenatori vor fi premiaţi la sfărşitul acestui an.

Astăzi am început să lucrez la o poveste cu titlul “Zâna grădinilor”. În ea este vorba despre o vreme îndepărtată când lumea era pliiiină de flori, copaci înalţi, pajişti verzi şi gâze felurite. Personajul principal va fi o zână care avea grijă de toate florile şi fluturii dintr-o împărăţie. Ce-ar fi să-mi desenaţi o zână înconjurată de flori frumoase şi fluturi coloraţi?

Aştept desenele voastre şi până atunci meşteresc la poveste(o să o aveţi luni pe site) Mulţumesc pentru ajutor ;)