Archive for December, 2009

Un an nou fericit spiriduşelor şi spiriduşilor! Să fiţi veseli şi cuminţi, să vă jucaţi şi să citiţi muuuuulte poveşti frumoase!

Câştigătorul concursului “Citeşte o poveste” este o fetiţă în vârstă de 12 ani pe nume Andra. Ajutată de tăticul ei a imprimat toate poveştile pe un cd şi le-a expediat către “Fundaţia Totul pentru Copii” din Bucureşti.

Vă mulţumesc tuturor celor care vă gândiţi şi la copiii mai puţin fericiţi decât voi. Haideţica în 2010 să fim mai buni şi mai atenţi la suferinţa celor din jurul nostru, aşa cum le stă bine unor spiriduşi adevăraţi.

Vă pup pe toţi şi toate! Ne citim şi ne auzim la anul cu şi mai multe poveşti zăpăcite pentru voi toţi!

Bună seara dragi spiriduşi şi spiriduşe!

Vă scriu cu întârziere pentru că a fost o perioadă foaaaaarte ocupată şi Moşul a avut nevoie de tot ajutorul ca să livreze cadourile voastre la timp.

Sper că aţi primit tot ce vă doreaţi şi că aţi împodobit cei mai frumoşi brăduţi.

Chiar dacă a trecut Crăciunul, darurile sunt binevenite oricând, mai ales atunci când sunt dăruite celor care au întradevăr nevoie de ele. Vă invit să faceţi o bucurie cuiva, dar să şi câştigaţi un premiu frumos pentru asta!

Ca să-i arătaţi Moşului că sunteţi întradevăr nişte copii foarte cuminţi, ce-ar fi să vă gândiţi şi la cei mai puţin norocoşi decât voi? Tot anul am creat poveşti  şi am sperat că le-aţi citit în număr cât mai mare. Unii copii din păcate nu pot citi pentru că nu văd şi au nevoie de ajutorul nostru pentru a descoperi lumea poveştilor.

Dacă vreţi să ajutaţi copiii nevăzători să asculte poveşti frumoase, rugaţi-vă părinţii să vă ajute să le faceţi o mică bucurie. Iată  cum:

Nişte omuleţi au decis să devină un fel de ajutoare ale Moşului şi au înregistrat o mulţime de poveşti pentru copiii care nu pot să citească. Am înregistrat şi eu poveştile “Moş Crăciun a răcit” şi “Şoarecele şi pisica“. Ele apar ca fiind trimise de revista Lilliput pentru că nimeni nu m-ar fi crezut că sunt chiar o spiriduşă zăpăcită :P

Puteţi găsi CD-ul cu poveşti aici. Poveştile audio se salvează şi apoi se imprimă pe un CD gol. Coperţi pentru CD puteţi găsi aici. Cd-ul se pune frumuşel într-un plic şi se trimite prin Poştă unor copii :) Găsiţi o mulţime de adrese de centre de copii din toată ţara chiar aici

Primul copil sau părinte care îmi povesteşte într-un mail sau printr-un comentariu că a reuşit să dăruiască CD-ul de mai sus va avea parte de o surpriză din partea mea: câştigă cartea de poveşti “Pădurea vrăjită”.

Tot ce trebuie să faceţi este să fotografiaţi cd-ul şi plicul în aşa fel încât să se vadă către ce fundaţie/centru(etc.) l-aţi expediat.

Fiţi darnici aşa cum a fost şi Moşul cu voi. Hai să arătăm tuturor că ştim să şi dăruim, nu doar să primim ;)

Ideea “Citeşte o poveste” a pornit anul trecut pe blogul Gramo.ro şi s-a materializat în deja doua CD-uri cu poveşti audio pentru copii pe care vă invit să le ascultaţi şi să le dăruiţi.

EDIT: Avem deja o castigatoare pe care o voi anunta maine seara :)
Konkurs.ro - Concursuri si promotii



Acum multă vreme, în oraşul Nazareth locuia o tânără fată pe nume Maria. Era foarte harnică, credincioasă şi frumoasă. Toată lumea o iubea, mai ales Iosif, tâmplarul cu care urma să se căsătorească.

Într-o zi, pe când Maria făcea curăţenie un înger a apărut în faţa ei. S-a înspăimântat grozav pentru că nu mai văzuse un înger niciodată şi nu înţelegea de ce acesta i se arătase tocmai ei.

-          Nu te teme! i-a spus îngerul Gabriel. Dumnezeu m-a trimis la tine să îţi dau o veste minunată.

Maria tremura şi se gândea că poate visează.

-          Vei avea un băieţel şi îi vei pune numele Iisus.

Nu se putea. Nici măcar nu se căsătorise încă cu Iosif. Cum o să-i spună acestuia că o să aibă un copil? Îngerul i-a ghicit gândurile şi a încercat să o încurajeze.

-          Duhul Sfânt face miracole. De aceea fiul tau Iisus va fi fiul lui Dumnezeu. Nu te mira! Ştii doar că toată lumea spune despre verişoara ta Elisabeta că nu poate avea copii. Ei bine ea este deja însărcinată. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu.

Iosif a rămas alături de tânăra fată pentru că îngerul i-a apărut şi lui în vis. Ingerul l-a sfătuit să nu-i fie frică şi să o ia de soţie pe Maria, mama lui Iisus.

Pentru că August, împăratul roman din acele timpuri s-a hotărât într-o zi că vrea să afle câţi oameni locuiau în ţară, a ordonat ca toată lumea să-şi înregistreze numele în oraşul în care se născuseră. Maria şi Iosif se născuseră în oraşul Betleem aşa că au fost forţaţi să pornească într-acolo, deşi sorocul naşterii se apropia. Drumul de mai bine de 10 kilometri a fost foarte obositor pentru Maria.  Au ajuns seara târziu şi oraşul era plin de oameni care veniseră să respecte ordinul împăratului. Cei doi nu aveau unde să doarmă pentru că nimeni nu-i mai primea. Abia la marginea oraşului au reuşit să găsească o peşteră în care pe timp friguros păstorii îşi adăposteau animalele. Mariei îi venise timpul să nască aşa că peştera aceea a fost un adăpost suficient de bun. După miezul nopţii Iisus Hristos s-a născut. Maria l-a înfăşat şi l-a culcat în ieslea în care erau puşi mieii.

La scurtă vreme micul prunc a început să primească vizitatori. Au sosit întâi nişte păstori din apropierea Betleemului care aflaseră de la Îngerul Domnului măreaţa veste a naşterii. Iosif şi Maria i-au ascultat uimiţi şi fericiţi.

Apoi au sosit cei trei crai de la răsărit. Aceştia erau înţelepţii care studiau stelele şi credeau că pe cer o dată cu naşterea unui om apare o stea. În noaptea aceea friguroasă observaseră o stea nouă şi frumoasă. S-au ghidat după ea şi au ajuns la pruncul Iisus care se odihnea în ieslă. Craii auziseră de la iudei de Mesia şi de aceea au cinstit pruncul sfânt cu tămâie ca pe Dumnezeu, cu aur ca pe un împărat şi cu smirnă ca pe un muritor. A doua zi cei trei crai s-au întors în ţinuturile lor pentru a răspândi vestea naşterii Mântuitorului.

Iosif şi Maria erau mândrii de micul prunc şi nu mai aveau nici o îndoială în privinţa miracolului înfăptuit de Dumnezeu.

În seara de Crăciun să nu uitaţi să vă amintiţi de povestea aceasta. Găsim cadouri sub brad ca să ne amintim de darurile sfinte primite de pruncul Iisus şi ne bucurăm de sărbătorile de iarnă împreună cu prietenii şi familiile noaste pentru a slăvi străvechiul miracol înfăptuit de Dumnezeu.

Să fiţi cuminţi, buni şi recunoscători, acesta este darul cel mai de preţ pe care-l puteţi face celor dragi vouă.

Şi-am încălecat pe-un măgar

Şi v-am spus o poveste cu har

n sfârşit ninge dragilor! Mi-era aşa de dor de ninsoare. Sunt sigură că e mâna lui Moş Crăciun la mijloc. Sper să aştearnă o pătură groasă de zăpadă şi să putem lua cu asalt derdeluşurile. De cum am deschis ochii si am vazut fulgişorii ăştia mici de nea mi-a venit o idee de poveste şi am vrut neapărat să o citiţi şi voi astăzi.

Aceasta este povestea lui Tomi şi a săniuţei lui puse pe şotii în fiecare iarnă.

Era un decembrie geros  când Tomi a găsit sub brad o săniuţă albastră cu tălpicele bine ascuţite. A chiuit de fericire, s-a urcat pe ea, a târât-o după el pe covoarele din apartament şi apoi a abandonat-o lângă celelalte cadouri. Era prea mic ca să înţeleagă la ce i-ar folosi o sanie. Îl distrau mai mult maşinuţele, ursuleţii şi mormanele de dulciuri pe care le găsise sub brad.

- De unde a apărut sania asta, dragă? a întrebat în şoaptă mama lui Tomi.

- Nu i-ai cumpărat-o tu? i-a răspuns uimit tăticul

- Poate au trecut bunicii şi i-au pitit-o printre crengi… Oricum Tomi e prea mic pentru o astfel de jucărie. Nu ştiu ce a fost în capul lor. Copil de patru  ani să-l urci pe sanie…

- Lasă că o ducem în cămară şi o să i-o dăm când o fi mai mare şi o pleca pe derdeluşuri cu ea.

Zis şi făcut. Săniuţa nou-nouţă a fost apucată de sfoară şi urcată pe raftul cel mai de sus din cămară. I-au stins lumina şi au lăsat-o acolo. A doua zi de Crăciun s-a nimerit ca Tomi să rămână singur acasă câteva ore pentru că părinţii plecaseră să-i muştruluiască pe bunici pentru cadoul nepotrivit. Cum trecea Tomi pe lângă uşa cămării, cum auzea numai troznituri şi bufnituri ca şi cum cineva s-ar fi zbătut să evadeze de acolo. Băieţelul a scotocit prin toate sertarele din bucătărie până când  a pus mâna pe cheile de la cămară şi a descuiat uşa să vadă ce se întâmplă.

Dezastru! O mulţime de cutii şi cutiuţe fuseseră prăvălite de la locurile lor, un borcan cu dulceaţă de zmeură se prelingea pe perete iar săniuţa ce-a nouă atârna spânzurată de o coadă de mătură şi parcă-l implora pe Tomi să o salveze de acolo.

- Te ajut eu săniuţo! strigă Tomi şi se căţără ca o maimuţică pe rafturile înalte ale cămării

Când să pună mâna pe sfoara groasă şi să tragă de sanie, părinţii tocmai ce intrară în bucătărie. Mama trase un ţipăt scurt şi aproape că leşină la vederea lui Tomi care se căţărase pe raftul cel mai de sus al cămării şi se umpluse de praf şi de dulceaţă.

Tăticul l-a dat jos de unde se cocoţase şi l-a trimis la culcare.

-  Dragă, ăsta mic s-a urcat după sanie îţi spun eu. Nu trebuie să i-o mai ascundem că întoarce casa cu fundul în sus.

- Aşa e…dar tot nu înţeleg de unde a apărut sania asta la noi în casă. Ai văzut că bunicii au zis că i-au trimis trenuleţul electric.

-  Poate i-a trimis-o Moş Crăciun

- Ei da!

Cei doi părinţi au făcut curăţenie în cămară, au şters săniuţa de dulceaţă şi au aşezat-o înapoi sub brad. Nu mai văzuseră o astfel de sanie şi parcă lemnul ei mirosea a scorţişoară, a turtă dulce, a vanilie şi a prăjiturele. Era ceva miraculos la mijloc.

Când Tomi şi-a terminat somnul de dup-amiază a auzit un pâsâit din sufragerie. Ceva sau cineva îl tot chema. S-a dat jos din pat şi a pornit de-a buşilea spre bradul din sufragerie. I s-a părut că a auzit “Mulţumesc amice!”. Se uita în jur şi nu vedea pe nimeni. Apoi a observat sania şi a încălecat fericit pe ea.

- Ai să vezi că o să fiu cea mai bună sanie din lume.

- Cine a zis asta?!

- Euu! Ascultă-mă repede. Cadourile de la Moş Crăciun pot vorbi doar în a doua zi de Crăciun. Când se va întuneca eu o să amuţesc şi o să fiu ca toate celelalte jucării. Tu să ştii că vin direct din Laponia din atelierele spiriduşilor, că Moş Crăciuniţa a presărat praf de prăjiturele magice peste tălpicile mele ca să fiu cea mai rapidă şi că de mâine o să ningă mult şi o să putem să ne jucăm împreună. Îţi mulţumesc că m-ai scos din cămară. Dacă rămîneam depozitată acolo până când te făceai tu mai mare, ai fi uitat de mine şi eu n-aş mai fi putut să-ţi povestesc toate astea. Eşti un băieţel curajos Tomi!

- Mulţumesc săniuţo…

- Să nu uiţi să fii la fel de curajos şi pe derdeluş pentru că sania ta e de la Moş Crăciun şi ai să vezi cum te va proteja de căzături.

Apoi săniuţa a amuţit. Părinţii l-au găsit pe Tomi dormind cu capul pe sanie şi s-au înduioşat. Afară ningea cu fulgi mari şi se aşternuse un strat de zăpadă numai bun de săniuş. L-au îmbrăcat bine pe băieţel şi l-au scos la plimbare cu jucăria aterizată parcă din cer.

De cum a atins zăpada, săniuţa a fost ca un peşte în apă. S-a smuls din mâna tatălui şi a început să-l poarte pe Tomi pe derdeluş uimind pe toată lumea.

- Ia uitaţi-vă ce bine se dă băiatu’ ăla aşa de mic! strigau toţi copiii

- Mamă ce sanie frumoasă! N-am mai văzut aşa ceva…chicoteau copiii mai mici şi alergau după Tomi

La început părinţii strigau speriaţi: “Tomi, ai grijă! Întoarce-te imediat! O să te loveşti”. Văzând însă cât de priceput era băieţelul lor şi cum sania parca frăna şi curba singură, s-au liniştit şi l-au privit visători de pe margine.

- Poate chiar e de la Moş Crăciun săniuţa, zise mama.

- Altă explicaţie nu avem, zise şi tata.

Şi-am încălecat pe-o săniuţă

Şi v-am spus o poveste drăguţă.

La sfârşitul acestei săptămâni voi publica  “Povestea pruncului Iisus”. Această poveste a apărut şi în numărul de decembrie al revistei Lilliput

Dacă aveţi poftă de desenat, aştept creaţiile voastre pe adresa povesti@zapacita.ro

Vă reamintesc că la sfârşitul anului voi premia cei mai activi ilustratori de poveşti.

P.S. I-aţi scris Moşului? Aţi fost cuminţi? Cum i-aţi trimis scrisorile voastre?

Iata adresa oficiala a lui Mos Craciun:

Santa Claus
Santa Claus Village
FIN-96930 Arctic Circle
Finland