Archive for March, 2010

Sursa foto: www.printables.scholastic.com

Dragi spiridusi si spiriduse va provoc la un nou concurs zapacit pentru ca se apropie Pastele si vreau sa va fac si eu cate un mic cadou.

Iata ce trebuie sa faceti:
Continuati urmatorul text despre Iepuras pentru a ajunge la o frumoasa poveste:

A fost o data un Iepuras de Paste care iubea patinajul atat de mult incat livra oua de Paste numai in zonele in care existau lacuri inghetate.
Ceilalti iepuri de Paste erau destul de nemultumiti de preferintele colegului lor si nu intelegeau de ce un iepure ar vrea sa patineze.
Iepurasul nostru avea insa niste patine fermecate si…

Astept povestile voastre pe adresa povesti@zapacita.ro sau in comentarii pana pe 1 aprilie de Ziua Pacaleilor. Va rog sa va scrieti numele si varsta pentru ca acest concurs se adreseaza bineinteles NUMAI copiilor.

Voi alege cele mai frumoase 3 povesti si castigatorii vor fi afisati pe 2 aprilie ca sa ajunga cadourile cat mai repede la ei.
Momentan premiile vor ramane surpriza :P

Mult mult succes!

sursa: flickr.com

Dragi mămici de spiriduşi şi spiriduşe, vă doresc multă sănătate, fericire şi iubire. Să vă bucuraţi de copiii minunaţi pe care îi aveţi!

Am primit pe mail câteva poveşti şi mesaje de la nişte copilaşi foarte creativi. Poveştile au fost trimise pe post de dar pentru voi mămicile :)

Iată  un fragment de poezie din partea talentatei Andruţa Gogan şi un cântecel minunat din partea frăţiorului ei Răzvan Gogan. Găsiţi pe saitul lor o mulţime de albume cu muzică pentru copii. Versurile pieselor sunt scrise de Maria Ene de la Lilliput.

Mesaj de la Monica (8 ani), pentru mama ei Diana:

Dragă mami să ştii că te iubesc foarte mult şi sunt cel mai norocos copil din lume pentru că eşti lângă mine. Faci cele mai bune prăjituri, spui cele mai frumoase poveşti şi îmi cumperi cele mai frumoase rochiţe. La mulţi ani!

Poveste scurtă de la Răducu(7 ani) pentru mami:

A fost o dată o mamă foarte frumoasă cu părul roşu şi breton lung. Ea avea un serviciu foarte complicat dar şi super puteri care o ajutau să aibă timp şi pentru tati şi pentru băiatul ei de 7 ani Răducu. Într-o zi de 8 martie copilul ei i-a scris o poveste şi a trimis-o către o editură. Oamenii de acolo au fost aşa de impresionaţi de povestea lui Răducu că s-au hotărât să o publice şi să i-o trimită mamei prin poştă. Aşa mama a primit cel mai frumos cadou de ziua femeii. Te iubesc mami!

Graţiela (10 ani) îi scrie mamei sale despre surpriza pe care i-a pregătit-o:

Dragă mami sper să vezi mesajul ăsat de 8 martie când e ziua tuturor femeilor. Am vrut să îţi fac o surpriză pentru că eu nu am bani să îţi cumpăr cadouri mai speciale. Să ştii că ţi-am făcut portretul cu acuarele şi îl găseşti pe biroul tău când ajungi acasă. Te iubesc! La mulţi ani! Graţi

O poveste deosebită de la Andra

Era odata un orasel linistit,locuit de oameni,si plin de lucruri obisnuite.In apropierea lui, nu prea departe cu toate ca oamenii nu aveau nici o idee despre asta,exista un fel de portal magic care ducea catre o lume total diferita : Lumea fiintelor imaginare.Aici locuiau creaturile imaginate de oameni in toate felurile.

Mii de culori amestecate, forme ciudate si fara un inteles,corpuri ca in basme,etc. Aceasta lume avea si un conducator; numele lui era Spiritul Imaginar . El dorea sa tina secret aceasta lume,dar celelalte fiinte nu mai puteau astepta pana ca oamenii sa afle ca toate gandurile lor se transforma in realitatea paralela .

Intr-o zi,cand Spiritul Imaginar era plecat la un congres pentru discutarea problemei lipsei de oxigen pur, fiintele stapanite de Spirit nu au mai putut rabda si s-au bagat in gandurile oamenilor ca acestia sa afle totul. Oamenii,surprinsi si curiosi,au facut cercetari si (cu putin ajutor din partea fiintelor imaginare) au gasit magicul portal . Dar ………. SURPRIZA ! Oamenii nu s-au dovedid a fi atat de fericiti cum credeau fiintele imaginare,ba chiar au vrut sa le distruga ca sa le ia terenul si s-a il transforme in muzeu unde turistii sa poata da bani grei ca sa ii vada , iar cand afacerea nu va mai avea succes, sa le arda.Fiintele,speriate,isi asteptau cruda soarta,blestemand ca au facut aceasta greseala.

Spiritul avea dreptate (din nou). Cand acesta se intoarse de la congres deoarece problema lipsei de oxigen curat fusese rezolvata cu bine, Spiritul afla de prostia fiintelor imaginare. Ca sa o repare,el avand singura mare putere magica din tinut,a hotarat sa puna o vraja grea pe ei,ca sa uite tot in 2,3 zile. Cand vraja a fost pusa in aplicare, toti s-au simtit amortiti si lipsiti de vlaga, ba chiar au fost atat de obositi ca au uitat de treaba lor , inclusiv de planul cu terenul din celalalt taram paralel. Fiintele au regretat tot, si de atunci au mare incredere in Spirit, iar oamenii nici pana azi nu si-au dat seama de existenta lor ! SFARSIT !

Sursa foto: www.eplante.ro

Acum o mulţime de ani a existat o scurtă vreme în care fiecare floare era de fapt o mică zână cu puteri deosebite.

În timpul zilei florile răspândeau parfumuri frumoase şi bucurau ochii oamenilor, iar în timpul nopţii se transformau în zâne şi făceau tot felul de fapte bune. Toate florile se aflau în grija Primăverii. Ea le dădea nume, ea le ajuta să crească frumos, ea le învaţa cum să răspândească cele mai minunate parfumuri şi tot ea trebuia să fie atentă ca nici o zână să nu uite să se transforme înapoi în floare când se apropiau zorii zilei.

Primăvara avea o grămadă de treabă şi zânele nu-i uşurau deloc munca pentru că făceau o mulţime de năzbătii. Florile de primăvară erau foarte greu de îngrijit pentru că se purtau exact ca nişte copii neastâmpăraţi. Ghioceii, brânduşele, zambilele, toporaşii, albăstrelele erau aproape imposibil de controlat când se lăsa seara. Primăvara trecea în fiecare noapte pe la fiecare grup de flori şi le ruga să fie atente cu vrăjile, să aibă grijă să nu le observe nici un om şi mai ales să-şi folosească puterile pentru a face fapte bune.

Distracţia  preferată a florilor de primăvară era să se joace cu minţile oamenilor. Îi vizitau  când dormeau, le parfumau camerele cu cele mai ameţitoare parfumuri şi apoi le intrau în vise. A doua zi oamenii se trezeau năuci, cu chef de ducă şi cu o poftă nebună de a se arunca pe un câmp cu flori şi a sta la soare.  Din cauza acestei distracţii tot mai mulţi oameni nu se mai duceau la muncă, tot mai mulţi copii nu mai aveau poftă de învăţat şi nimeni nu părea să mai poată să se concentreze la nimic. Bătrânii vremii dădeau vina pe biata Primăvară şi o acuzau că le ia minţile celor mai tineri. Neregulile astea au ajuns până la cel mai puternic Duh de Pădure din perioada aia. Duhul a fost aşa de nemulţumit că a chemat-o pe Primăvara în scorbura unde se ascundea şi i-a cerut socoteală:

- Ce-i povestea asta cu oamenii care nu mai au chef de nimic şi zac toată ziua prin păduri mirosind florile de primăvară? Te-ai înţeles cu Vântul să le luaţi minţile?

- Vai Duhule, cum poţi să crezi aşa ceva? Nu ştiu ce se întâmplă cu oamenii…am atât de multă treabă că abia reuşesc să mă întâlnesc cu Soarele şi să topim zăpezile rămase pe la munte.

- Cum adică ai atât de multă treabă?! Doar eşti Primăvara, cu asta trebuie să te ocupi…

- Duhule, eu am în grijă şi toate florile-zâne de primăvară şi…e foarte greu să le supraveghezi pe toate.

- Am uitat că s-a votat la ultimul congres al Duhurilor ca florile să fie zâne pe timp de noapte…Am spus de atunci că nu e o idee bună şi uite unde s-a ajuns!

Duhul tuna şi fulgera. Nu era de acord ca oamenii să petreacă atât de mult timp în natură pentru că exista riscul ca unul dintre ei să zărească un duh sau o zână şi toată viaţa să li se dea peste cap. Zânele, spiriduşii, duhurile nu puteau exista decât dacă oamenii nu ştiau de ele.

Primăvara s-a înfuriat că florile zâne nu o ascultaseră aşa că din cauza nervilor ei şi ai Duhului  începuse o furtună în toată regula.

Ghioceii s-au speriat de tunetele şi fulgerele care se abătuseră asupra lor. Nu greşiseră atât de mult…doar îi mângâiaseră pe oameni cu petalele pe obraz ca să le fie pielea mai fină şi mai parfumată. De unde erau să ştie că toate fetele pe care le mângâiaseră în felul acesta deveniseră atât de mândre de fineţea pielii lor încât nu se mai dezlipeau de oglinzi?! Albăstrelele începuseră şi ele să plângă. Ce-i aşa de grav că au folosit culoarea lor pură pentru a înfrumuseţa ochii celor pe care-i vizitaseră în somn? Acum au ochii mai frumoşi…chiar dacă au devenit încrezuţi şi bat din gene ca toţi ceilalţi să-i poată admira mai bine.

Toate florile de primăvară plângeau îngrijorate din cauza furtunii pe care o stârniseră. Aflaseră că potopul a venit din cauza lor de la bătrâna Iarbă. Iarba le-a povestit că s-au mai întâmplat astfel de furtuni pe vremea când fluturii erau ca nişte prinţi şi toate florile se ofileau de dorul lor. Au plâns atât de mult,  încât din lacrimile lor amestecate cu picăturile de ploaie şi grindina care cădea furioasă din cer,  s-au format nişte boboci ca nişte mărgăritare. Când primăvara a ajuns la primul grup de flori ca să le certe pentru năzbâtiile făcute peste noapte, s-a lovit de un câmp plin cu nişte flori albe cum nu mai văzuse niciodată. A zâmbit şi tunetele au început să se potolească. A vizitat un alt grup de flori şi situaţia era aceeaşi:  peste tot era plin de flori albe, mici şi delicate iar celelalte flori se ofiliseră de tristeţe. Primăvara s-a aplecat către bătrâna Iarbă şi a întrebat-o ce se întâmplase acolo.

- Năzbâtiile astea de zâne flori au plâns atât de mult pentru că te-au supărat încât din lacrimile lor au răsărit florile astea mici.

Primăvara a început să lăcrimeze uitându-se la florile ofilite.

- Bietele de ele, s-au speriat de furtună şi s-au ofilit…O să numim florile astea noi “Lăcrămioare” şi de acum nici o floare nu va mai putea să se smulgă din rădăcină la lăsarea nopţii. Florile vor bucura oamenii numai când aceştia o să le caute.

După ce a rostit aceste vorbe Primăvara a cules câteva lăcrămioare, şi le-a prins în părul lung şi blond şi apoi a zburat către Duhul de Pădure să-i arate ce răsărise din lacrimile florilor.

Duhul de pădure a fost aşa de impresionat de Lăcrămioare încât a decis să învie toate florile de primăvară şi să le lase totuşi o putere specială, chiar dacă nu mai erau zâne: să poată vorbi între ele şi din când în când oamenii cu suflet curat să le poată auzi poveştile.

După ce ploaia aprigă s-a potolit şi soarele a început din nou să strălucească, oamenii cei năuci s-au trezit ca dintr-un somn greu şi s-au întors la treburile lor. Când au dat peste noile flori le-au adunat şi le-au strâns în bucheţele, minunându-se că nu le mai văzuseră niciodată până atunci. Primăvara a vizitat visele bătrânilor şi le-a transmis povestea şi numele florilor nou răsărite. Bunicii şi bunicile de pe atunci au spus povestea Lăcrămioarelor şi au răspândit numele florilor născute din plânsul fostelor zâne.

Şi-am încălecat pe-un coş cu flori

Şi v-am spus o poveste în culori

Ziua bună spiriduşilor!

Sper că dăruiţi flori şi mărţişoare  tuturor fetiţelor, domnişoarelor şi doamnelor din jurul vostru.

Eu vă dăruiesc trei povesti de primavara:

Printesa ghiocel

Fluturele şi albăstrica

Ursuleţul mărţişor

Să aveţi o primăvară ca în poveşti!