Archive for May, 2010

Iată o poveste emoţionantă pe care am primit-o în dar de Ziua Copilului de la cititoarea mea fidelă Andra. Citind-o veţi descoperi câtă dreptate are. Cu toţii suntem copii, cu toţii avem suflete bune şi poftă de joacă…doar că oamenii mari mai uită din când în când. Noroc cu cei mici care nu vor lăsa pe nimeni, niciodată, să uite frumuseţea copilăriei.

Cred că spiriduşa Andra nu-şi va pierde niciodată sufletul de copil, mai ales că e născută chiar pe 1 iunie :)

Mesajul meu de astăzi este pentru părinţi: Jucaţi-va de Ziua Copilului!

O poveste speciala de 1 iunie


Era odata o vrajitoare rea ce locuia la marginea unui oras,mai exact intr-un colt urat,unde nu cresteau plante si doar buruieni si balarii. Casa era urata si construita dintr-un lemn dezmembrat care statea sa cada. Inafara de aceasta vrajitoare rea,orasul parea absolut normal. Locuiau multi copii acolo si se pregateau pentru sarbatorirea zilei de 1 iunie. Vrajitoarea ura foarte mult aceasta zi si o deranja faptul ca ”Mucosii buni de nimic si pe deasupra si murdari si enervanti” credeau ca au dreptul la orice. Se multumea doar cu Halloweenul,aia da metoda sa ii bage in sperieti.Dar copiii se temeau enorm de ea.Nu aveau curaj nici sa treaca prin fata casei ei,doamne fereste sa o mai si zareasca la fereastra.

Vrajitoarea era batrana si urata,cu parul alb si incurcat si o haina larga si neagra,rupta si veche si cu niste incaltari uzate si cam jupuite. Mai avea si un corb negru si violent pe umarul stang, pe care il avea mereu cu ea. Toti copiii incremeneau daca o zareau in zilele de 1 iunie,dar era ciudat ca 1 iunie era singura zi din an cand vrajitoarea purta un trandafir in par si cocea prajituri. Nimeni nu intelegea de ce. Asta pana cand,in ziua de 1 iunie ce urma,copiii au facut omuleti din turta dulce cu ravase si au lasat unul in cutia ei postala,vrand sa inteleaga cum daca uraste ziua de 1 iunie,totusi este ziua in care este ciudat de diferita (in bine) . Si zis si facut! Vrajitoarea primise pachetul si a luat cosul de jos,ofticata,crezand ca primeste implorari de la copii sa le dea din prajiturile ei,cum se intampla mereu,sau ca poate copiii isi bat joc de ea,cum se intamplase si anii trecuti.

Dar anul acesta ceva era diferit Copiii i-au lasat in cos un bilet pe care scria “Draga Doamna Vrajitoare,in primul rand va spunem cu sinceritate ca regretam ce am facut anii trecuti! Poate nu sunteti o baba care mananca nasul copiilor si poate nu sunteti o baba nesuferita doar pentru ca sunteti rea! Ne-a fost frica de tine,doamna Vrajitoare,dar vrem sa ne imprietenim si sa jucam fotbal impreuna.Poate cine stie,dai un gol cu matura si castigam! Semnat,copiii orasului! PS: Speram sa gustati din turta dulce si sa cititi ravasul!” . Vrajitoarea s-a mirat si a mancat o prajitura,cea cu ravas. Acolo scria: ”Varsta nu conteaza atata timp cat sufletul nu  vrea! Fii tu insuti dupa cum iti dicteaza sufletul!”. Si vrajitoarea incremeni! Mereu regreta  ca in traditia neamului ei vrajitoarele nu au copilarie decat cativa ani,nu ca copiii din zillele de acum care au mult timp inainte pentru copilarie. Aceasta era cauza supararii ei si de aceea ura copiii, dar a fost induiosata de gestul lor si de ravas asa ca i-a chemat la masa pe toti si i-a servit cu un tort cu 3 etaje si multe mini-sandwishuri si pateuri iar ei nu s-au speriat. De fapt,ei chiar au rupt vraja si vrajitoarea s-a schimbat. Casa ei devenise o vila mare,gradina era inflorita si fluturasii zburau deasupra,parul ei devenise blond si lung frumos pieptanat,iar rochia neagra si rupta se transforma intr-o rochie de zana,alba si in locul corbului aparu un iepuras dragalas si bland. Si la gat avea un colier albastru ca valurile marii.

Vrajitoarea,sau mai bine zis buna femeie tanara spuse zambind si punand mana pe colier : Haideti sa ne jucam impreuna fotbal,asa cum ati vrut! Copiii nu intelegeau prea multe,dar s-au simtit asa bine cu noua lor prietena si au ajuns la o concluzie cu totii : ”Gesturile facute de copii sunt sincere si te salveaza din cele mai grele situatii” . Mai tarziu ‘vrajitoarea’ a deschis o scoala de magie,unde ii invata pe copii sa faca vraji si se distrau impreuna. Copiii se gandeau la cate lucruri ar fi pierdut daca nu isi ascultau inimile si nu faceau ce le-au poruncit aceastea. CONCLUZIE : Copiii gandesc cu sufletele lor de copii si fac lucruri marete.Oamenii mari nu isi asculta sufletele de copii pentru ca au uitat ca au si ei si vor uita mereu daca nu le va aminti un copil cat de important e sa faci ce ti-ai dorit in loc sa plangi ca nu mai ai acea varsta.