Archive for September, 2010

Dragii mei spiridusi intrerup sirul povestii noastre de vacanta pentru a va anunta ca intre 8 si 17 octombrie va avea loc Festivalul International de Animatie Anim’est.  Daca vreti sa invatati cum se fac desenele animate, iata ce spun organizatorii:

Copiii sunt rasfatatii celei de-a cincea editii Anim’est: pentru ei am pregatit Minimest si, in plus, traditionalul Workshop Anim’est de initiere in animatie este adresat in intregime celor cu varsta cuprinsa intre 8 si 12 ani!

Timp de cinci zile, copiii vor descoperi cum face Jerry sa fie atat de rapid si sa scape intotdeauna de Tom, devenind ei insisi implicati in realizarea unui scurt film de animatie, cu tema “descrierea Bucurestiului”.

Sub atenta supraveghere a lui Constantin Beine si Rémi Durin, de la studioul belgian L’Enclume, cei mici vor lucra in echipa, participand la toate etapele de creatie: scenariu, filmare, sunet, personaje, decoruri. Scurtele animatii produse in cadrul workshopului vor fi proiectate pe marele ecran de la Cinema Patria la Gala de inchidere Anim’est de sambata, 16 octombrie 2010.

Cum participi?
Pentru a participa la workshop-ul Anim’est, copiii trebuie sa trimita un desen care sa aiba ca tema Oaia Anim’est (adica oita din poza de la inceput) si o scurta scrisoare in care sa explice, cu propriile lor cuvinte, de ce le place sa deseneze.

Inscrierile se fac atat prin posta, pe adresa Asociatiei Estenest - Bulevardul Drumul Taberei, nr.92, Bl C7, Ap. 235, sector 6, Bucuresti, cat si pe adresa de e-mail workshop@estenest.ro, mentionand in subiectul mesajului „Workshop copii”, pana pe data de 30 septembrie 2010.

Ajutorul parintilor este binevenit la partea de trimitere a materialelor, dar desenele si micile texte trebuie sa fie 100% produsul imaginatiei si indemanarii celor mici.

10 dintre cei mai creativi copii inscrisi vor participa la Workshop-ul de cinci zile desfasurat intre 11 si 15 octombrie, dar toate desenele primite vor fi expuse in foaierul Cinematografului Patria din Bucuresti, pe toata durata festivalului.
Toti copiii selectionati vor primi un certificat care sa ateste participarea lor in cadrul workshop-ului, eliberat de Asociatia Culturala Estenest, care va putea servi si la motivarea absentelor de la scoala.

Date de desfasurare:
6 septembrie -30 septembrie 2010: inscrierea participantilor
1 octombrie: anuntarea rezultatelor selectiei participantilor
11 octombrie - 15 octombrie, orele 9.30 - 16.30 - workshop Anim’est pentru copii
Loc de desfasurare: Institutul Cultural Francez, Bd. Dacia nr. 77, Bucuresti

Workshopul Anim’est este sustinut de Delegation Wallonie Bruxelles.

P.S.  Va doresc succes! Daca vreti sa ne uitam la desene impreuna  ne putem intalni la Minimest ;)

Capitolul I

Capitolul II

Capitolul III

Capitolul IV- A fost un vis?


Vântul începuse să sufle tot mai aprig. Miţi se uita pierdut în zare aşteptând ca delfinii salvatori să-l scoată din încurcătură. Picături gigant de ploaie îl udau pe băieţel până la piele iar norii negri se arătau din ce în ce mai ameninţători.

Exact când Miţi începuse să scâncească speriat, o pereche de delfini argintii s-a apropiat de luntrea micuţă care îl adăpostea cu greu.

-          Ia te uită! Încă un băieţel speriat…a bombănit delfinul cu botul mai lung

-          În ultima vreme e plin de ei, spuse şi celălalt delfin.

-          Nu-mi vine să cred că e adevărat! Credeam  că o să rămân singur în furtună. Îmi pare foarte rău domnilor delfini…

-          Pentru ce Miţi?

-          De unde ştiţi cum mă cheamă?

-          Ei…asta o să vezi tu mâine dimineaţă.

-          Îmi pare rău că v-am  scos din casă pe vremea asta câinoasă.

Spre mirarea băieţelului, delfinul cu botul mai lung a început să chicotească.

-          Păi asta e casa noastră, dragă Miţi! Hai că nu mai avem prea mult timp. Luntrea ta o să pleznească în curând. Părinţii nu te-au învăţat că asta e o barcă de pescari de rau? Pe mare nu poţi să supravieţuieşti cu aşa ceva.

Miţi a suspinat amintindu-şi de părinţii şi surorile sale care se rugaseră de el să nu plece de acasă. Poate ar fi trebuit măcar să-l asculte pe tatăl său şi să-l  roage să-i explice câte ceva despre bărci, furtuni…Acum era prea tarziu.

Cei doi delfini l-au ajutat să coboare din luntre. Delfinul cu botul mai lung l-a sfătuit să se ţină bine de spatele lui iar celălalt a luat-o înainte pentru a despica valurile uriaşe.

Un somn teribil l-a cuprins pe băieţelul nostru.

-          E aşa frumos cu voi pe mare…Unde o să mă duceţi?

-          Shhh, acum poţi să dormi liniştit, au şoptit delfinii în cor.

A doua zi Miţi s-a trezit înfofolit într-un pat care îi părea foarte cunoscut. A deschis temător ochii şi nu i-a venit să creadă când mama l-a mângâiat uşor pe păr. Aurora era şi ea lângă el. Băieţelul s-a ridicat în capul oaselor şi s-a uitat nedumerit în jur.

-          Unde sunt cei doi delfini? Unde sunt pescăruşii? Cine m-a adus acasă?

Mama îl privea nedumerită.

-          Ai avut febră mare Miţi. Acum totul o să fie bine.

-          Ştii cine a venit în vizită? S-a auzit veselă vocea tatălui

-          Tata! Nu mai eşti supărat că am vărsat borcanul cu momeală?Cine a venit?

-          Ai visat copilule. A venit unchiul! Ţi-a adus o mulţime de prăjituri şi de bunătăţi. Am vorbit cu el să te înscriem la şcoală lângă mare, în port. Singura condiţie este să promiţi că o să ne aduci şi nouă bunătăţi de acolo. Parcă m-am săturat şi eu de atât peşte…

Miţi credea că visează. Tata să nu mai vrea peşte? Prăjituri? O şcoală lângă mare? Oare ce se întâmplase?

Aurora i-a făcut cu ochiul şi i-a arătat o scoică frumoasă cu perlă la mijloc.

-          Ţi-a lăsat-o cineva amintire.

Şi uite aşa Miţi a rămas convins că, într-un vis, doi delfini şi nişte pescăruşi l-au salvat dintr-o teribilă furtună pe mare. Nu a înţeles ce era cu soica aceea şi s-a gândit că poate surioara lui are puteri magice şi citeşte visele oamenilor.

Mama şi ceilalţi copii s-au mirat mulţi ani de atunci încolo că unchiul din port a reuşit să-l convingă pe tatăl cel sever să-l trimită pe Miţi la o şcoală bună.

Aurora şi-a făcut un colier din scoica misterioasă şi a ascuns perla într-un loc ştiut numai de ea.

Şi-am încălecat pe un pescăruş

Şi v-am spus o poveste de spiriduş

Voi ce credeţi? De unde a găsit Aurora o scoică de mare, cu perlă la mijloc?

Cel mai frumos răspuns primeşte un cadou surpriză de la mine ;)

sursa foto: util21.ro

Capitolul I

Capitolul II

stockvault_7494_20070505

Capitolul III- Miţi şi furtuna

Miţi a vâslit toată ziua şi a adormit frânt la apusul soarelui. În dimineaţa următoare cerul se  luminase şi soarele începuse să-l dezmorţească pe băieţel. Era o căldură nemaipomenită şi se auzeau cântece de pescăruşi. Miţi nu mai simţise niciodată o căldură aşa de puternică. S-a gândit că visează, că doar mai avea multe râuri şi fluvii de trecut până să ajungă la mare.

Când a deschis ochii, ce să vezi? Se afla în mijlocul mării şi valurile străluceau cuminţi sub razele soarelui. Speriat, a luat puţină apă în căuşul palmelor şi a gustat-o să vadă dacă întradevăr e sărată aşa cum îi povestiseră bătrânii din sat. Apa i-a făcut gura pungă şi Miţi s-a convins că printr-o minune străbătuse un drum de două săptămâni în numai o noapte.

S-a spălat pe faţă, şi-a scos hainele groase şi a rămas în cămaşa de pânză şi s-a apucat să caute în cărţile lui cu exploratori o explicaţie pentru o asemenea ciudăţenie. Cum stătea el şi se scărpina nelămurit în creştetul capului, un pescăruş a poposit în luntreacea mică. Miţi l-a întrebat în glumă:

- Cum oi fi ajuns eu aici măi pescăruşule? Ce mare e asta?

Pescăruşul a croncănit ascuţit.

- Hai că am şi înnebunit. Vorbesc cu păsările. Ce să ştie orătania asta proastă?!

-Ba te rog frumos să-mi vorbeşti civilizat! s-a auzit glasul ceremonios al păsării

Miţi era gata să cadă din barcă. Speriat, şi-a făcut cruce.

- Nu avem timp de poveşti! Toată noaptea ne-am chinuit să te ferim de furtuni când tu dormeai ca un marinar slab ce eşti. Adună-ţi toate lucrurile în sac şi pregăteşte-te pentru cele mai mari valuri pe care le-ai văzut în viaţa ta!

Miţi nu înţelegea nimic.

-Sunteţi mai mulţi?

- Da, dragă! Ce să-ţi fac dacă ai plecat de acasă?! Mama şi surorile tale s-au rugat toată noaptea de peşti, de păsări şi de toate vietăţile să aibă grijă de tine. Plângeau aşa de tare încât noi, pescăruşii, fiinţe grozav de sensibile, nu am mai rezistat şi ne-am hotărât să te ajutăm. Acum gata cu vorba! Înţelege că vine o furtună mare de care nu prea văd cum te-am putea proteja..

- Dar totuşi cum am ajuns aşa de repede pe mare?

- Avem metodele noastre.

În timp ce băieţelul şi pescăruşul purtau această conversaţie, cerul se întunecase şi stropi fierbinţi de ploaie începuseră să picure. În zare se vedeau fulgere roşiatice şi peşti de toate culorile săreau îngrijoraţi la suprafaţa apei, curioşi să vadă ce se întâmpla.

- Vaaaai ce peşti frumoşi! La noi în baltă de ce n-or exista peşti aşa de frumos coloraţi?!

Pescăruşul tropăia nervos pe marginea luntrei.

- Strângeţi o dată lucrurile dacă nu vrei să le pierzi. Uite şi tu în ce mă bag dacă sunt sensibil la plânsetele femeilor…

Apoi a scos un şuierat scurt şi 40 de păsări au aterizat pe apă în jurul luntrei. Miţi îşi strângea hainele şi cărţile şi privea uimit la organizarea pescăruşilor.

- Ascultarea la mine! a tunat pescăruşul şef. Peste vreo 300 de valuri o să înceapă învolburarea. Băieţelul ăsta tolomac a plecat de acasă “să vadă lumea” pentru că nu-i plăcea să-şi ajute părinţii la prins peşte. Dacă păţeşte ceva în furtună, n-o să mi-o iert niciodată pentru că aşa cum aţi auzit şi voi, maică-sa şi surorile s-au rugat toată noaptea de noi  să ne îngrijijm de rătăcitor. 40 de pescăruşi nu au cum să-l poarte până la mal . Ce avem de făcut?

Păsările tăceau. Un peştişor albastru şi-a permis să intervină cu glas subţire:

- Cunosc eu nişte delfini…

Pescăruşul şef a tunat din nou:

- Bravos! Ruşine pescăruşilor! Un peşte amărât are mai multe idei decât voi. Sunteţi liberi!Tu peştişorule, roagă-i pe delfini să vină cât mai repede. S-a înţeles?

- Da, să trăiţi! Am fugit!

- Hai succes băiete! Delfinii o să te scoată la mal teafăr.

- Dumneata unde pleci? Mă laşi singur aici?

- Fără smiorcăieli, dragă. Ţi-am explicat că sunt foarte sensibil. Trebuie să mă adăpostesc de furtună cât mai am timp.

- Bbbine…îţi mulţumesc, a şoptit speriat Miţi în timp ce pescăruşul se înălţa luminat de fulgere.

Valurile erau tot mai mari şi luntrea scârţâia tot mai mult. Miţi se lungise în barcă şi tremura cu mâinile la urechi pentru că îl asurzeau tunetele.

- Mămicuţa mea şi surioarele mele dacă trec de furtuna asta promit că fac orice şi mă întorc acasă la voi. Da mă întorc pe uscat, nu mai pun piciorul în luntreee. Aoleeeu!

VA URMA

Oare vor ajunge la timp delfinii ca să-l poarte pe Miţi până la mal? Aflaţi în capitolul următor.