Ursuleţul Mărţişor
Posted by: zapacita / Category: Cu animale, Cu ursi, Cu vrăjitoare, Martisor
A fost odată demult demult de tot, un mărţişor în formă de urs. Să nu credeti însă că era un ursuleţ colorat şi caraghios aşa cum vedem noi mărţişoarele astăzi. Nu, mărţişorul acesta arăta exact ca un urs adevărat, cu blana frumoasă şi lucioasă, cu labe puternice şi un bot destul de fioros, doar că era mic cât un măr pădureţ şi avea la gât un şnur alb cu roşu.
Mărţişorul acesta neobişnuit a fost găsit de nişte drumeţi într-o cabană părăsită ce se afla sus de tot pe o creastă de munte. După un traseu lung şi anevoios, ajungând la cabana aceasta, turiştii s-au hotărât sa înnopteze acolo. Pe când căutau prin nişte dulăpioare vechi după o lumânare unul dintre ei a dat cu mâna de ceva mic şi blănos. S-a speriat foarte tare dar între timp prietenul lui de drum găsise lumânări şi au putut să vadă micul urs cu şnur alb roşu la gât. S-au gândit că o să le poarte noroc şi l-au pus în rucsac. Apoi au adormit pentru că erau foarte obosiţi şi deja întunericul se lăsase iar lumânarea arsese de tot.
Somnul nu le-a fost prea lung însă pentru că în scurt timp s-au auzit nişte mormăituri puternice. S-au trezit buimaci întrebându-se cum ar fi putut ajunge vreun animal sălbatic atât de sus, căci ei se căţăraseră pe nişte stânci foarte abrupte până la cabană. Mormăiturile se auzeau din ce în ce mai tare şi drumeţii se aşteptau ca dintr-o clipa în alta să se năpustească în cabană un urs fioros. În schimb din rucsacul lor a izbucnit o rază puternică de lumină şi a ieşit un pui de urs, de toată frumuseţea. Bieţii oameni rămăseseră împrietiţi şi se gândeau că poate visează sau oboseala le joaca feste. Ursul se scutura parcă după un somn lung, şnurul alb-roşu i se desprinsese de la gâtul mult prea mare acum. A mai tras o mormăitură.
Oamenii erau din ce în ce mai înfricoşaţi dar puiul de urs a început să le vorbească aşa: „Nu vă temeţi! Nu o să vă fac nici un rău!” din când mai mormăia puţin şi apoi îşi continua vorba. „Vă sunt recunoscător pe veci oameni buni! Dacă nu m-aţi fi scos din dulapul acesta uitat de vreme cine ştie până când aş mai fi rămas sub vraja asta blestemată. Acum sunt liber şi pot să mă întorc în pădure…ce dor mi-a fost de pădure, de mirosul brazilor, de fraţii şi surorile mele. Oooooof…”
Ursul scoase o mormăitură foarte tristă de data aceasta. „Vedeţi voi şnuruleţul acesta mic? Mă ţine prizonier de câteva sute de ani. Când m-am născut, tatăl meu a fost foarte nefericit. Îi era teamă că într-o bună zi îi voi lua locul la conducerea urşilor căci eram foarte agil şi priceput la vânătoare şi toţi urşii şi ursoaicele mă respectau. A chemat o vrajitoare şi i-a spus să mă vrăjească să rămân mereu mic. Din păcate nu a spus cât de mic, aşa am ajuns un urs de jucărie. Vrăjitoarea m-a ademenit într-o zi până la cabana aceasta unde nimeni nu se mai aventura pentru că se produceau avalanşe şi era foarte periculos şi pe cand miroseam eu locul ea a început să bolborească ceva şi m-am facut mic mic de tot. Apoi mi-a legat şnuruleţul ăsta l-a gât şi mi-a spus că nu o să scap de blestem până când nişte oameni cu suflet curat nu o să mă descopere. M-a aruncat în dulapul acesta şi acolo am rămas de atâta amar de vreme. Îmi pierdusem orice speranţă că va mai ajunge cineva pe aici, uitasem şi cum să mormăi. Dar datorită vouă mă voi întoarce în sfârşit acasă. Ca să vă răsplătesc vă dăruiesc acest şnur, vă va proteja de toate farmecele şi necazurile de pe lumea asta, căci odată ce vraja s-a rupt, puterea lui s-a transformat în bine.
Drumeţii ascultaseră înmărmuriţi povestea ursului dar deja erau convinşi că nu mai visează. Şi-au strâns imediat toate bagajele şi au pornit împreună cu animalul să coboare de pe creastă înspre pădurea unde aveau să se despartă. După câteva ore în care bietul urs a fost beat de fericire că poate să simtă iar aerul curat şi emotionat că se întorcea acasă, s-au despărţit.
Înainte să-şi ia rămas bun ursul i-a rugat pe salvatorii lui să-i promită că vor împleti şnururi alb cu roşu în amintirea lui pentru toţi oamenii buni, ca să-i ferească de boli, necazuri şi primejdii.
Si aşa au şi făcut. Oamenii au început să împletească şnururi şi să le dăruiască soţiilor şi copiilor până când s-a ajuns în zilele noastre să fie un obicei bine împământenit să dăruieşti mărţişoare.
Şi-am încălecat pe-un urs şi v-am spus totul exact cum a decurs.
Sursa foto: www.piqs.de
Tags: Cu vrăjitoare, lilliput, povestea martisorului, ursuletul martisor
