Acum multă vreme, în oraşul Nazareth locuia o tânără fată pe nume Maria. Era foarte harnică, credincioasă şi frumoasă. Toată lumea o iubea, mai ales Iosif, tâmplarul cu care urma să se căsătorească.
Într-o zi, pe când Maria făcea curăţenie un înger a apărut în faţa ei. S-a înspăimântat grozav pentru că nu mai văzuse un înger niciodată şi nu înţelegea de ce acesta i se arătase tocmai ei.
-         Nu te teme! i-a spus îngerul Gabriel. Dumnezeu m-a trimis la tine să îţi dau o veste minunată.
Maria tremura şi se gândea că poate visează.
-         Vei avea un băieţel şi îi vei pune numele Iisus.
Nu se putea. Nici măcar nu se căsătorise încă cu Iosif. Cum o să-i spună acestuia că o să aibă un copil? Îngerul i-a ghicit gândurile şi a încercat să o încurajeze.
-         Duhul Sfânt face miracole. De aceea fiul tau Iisus va fi fiul lui Dumnezeu. Nu te mira! Ştii doar că toată lumea spune despre verişoara ta Elisabeta că nu poate avea copii. Ei bine ea este deja însărcinată. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu.
Iosif a rămas alături de tânăra fată pentru că îngerul i-a apărut şi lui în vis. Ingerul l-a sfătuit să nu-i fie frică şi să o ia de soţie pe Maria, mama lui Iisus.
Pentru că August, împăratul roman din acele timpuri s-a hotărât într-o zi că vrea să afle câţi oameni locuiau în ţară, a ordonat ca toată lumea să-şi înregistreze numele în oraşul în care se născuseră. Maria şi Iosif se născuseră în oraşul Betleem aşa că au fost forţaţi să pornească într-acolo, deşi sorocul naşterii se apropia. Drumul de mai bine de 10 kilometri a fost foarte obositor pentru Maria. Au ajuns seara târziu şi oraşul era plin de oameni care veniseră să respecte ordinul împăratului. Cei doi nu aveau unde să doarmă pentru că nimeni nu-i mai primea. Abia la marginea oraşului au reuşit să găsească o peşteră în care pe timp friguros păstorii îşi adăposteau animalele. Mariei îi venise timpul să nască aşa că peştera aceea a fost un adăpost suficient de bun. După miezul nopţii Iisus Hristos s-a născut. Maria l-a înfăşat şi l-a culcat în ieslea în care erau puşi mieii.
La scurtă vreme micul prunc a început să primească vizitatori. Au sosit întâi nişte păstori din apropierea Betleemului care aflaseră de la Îngerul Domnului măreaţa veste a naşterii. Iosif şi Maria i-au ascultat uimiţi şi fericiţi.
Apoi au sosit cei trei crai de la răsărit. Aceştia erau înţelepţii care studiau stelele şi credeau că pe cer o dată cu naşterea unui om apare o stea. În noaptea aceea friguroasă observaseră o stea nouă şi frumoasă. S-au ghidat după ea şi au ajuns la pruncul Iisus care se odihnea în ieslă. Craii auziseră de la iudei de Mesia şi de aceea au cinstit pruncul sfânt cu tămâie ca pe Dumnezeu, cu aur ca pe un împărat şi cu smirnă ca pe un muritor. A doua zi cei trei crai s-au întors în ţinuturile lor pentru a răspândi vestea naşterii Mântuitorului.
Iosif şi Maria erau mândrii de micul prunc şi nu mai aveau nici o îndoială în privinţa miracolului înfăptuit de Dumnezeu.
În seara de Crăciun să nu uitaţi să vă amintiţi de povestea aceasta. Găsim cadouri sub brad ca să ne amintim de darurile sfinte primite de pruncul Iisus şi ne bucurăm de sărbătorile de iarnă împreună cu prietenii şi familiile noaste pentru a slăvi străvechiul miracol înfăptuit de Dumnezeu.
Să fiţi cuminţi, buni şi recunoscători, acesta este darul cel mai de preţ pe care-l puteţi face celor dragi vouă.
Şi-am încălecat pe-un măgar
Åži v-am spus o poveste cu har
Tags: daruri sfinte, magi, povestea craciunului, povestea nasterii, pruncul Iisus
December 29th, 2009 at 4:19 pm
Foarte frumos