Copiii de la Scoala de Arte si Maniere au facut cunostinta cu un porumbel fermecat si s-au pus pe mesterit povesti despre el.

Relu Porumbelu- de Andrei Ghinescu

Intr-o zi de iarna geroasa, cand eram mai mic si mergeam spre masina ca sa ajung la gradinita, am vazut un porumbel ranit. L-am luat in masina cu mine si dupa ce am terminat orele de la gradinita, l-am luat acasa. Acolo, i-am dat de mancare si sa bea apa, l-am pus sub o patura si l-am ingrijit. I-am bandajat rana si apoi i-am dat un nume: “Relu”.

A doua zi, am devenit cei mai buni prieteni.

Povestea unui porumbel, de  Crina

Intr-o zi de vara torida, o doamna vesela si blanda se plimba prin parcul din vecinatatea casei ei. Vazduhul era plin de miresme imbietoare. Randunelele grabite isi faceau cuiburi prin copacii desi.

Dintr-o data, incepu sa bata usor vantul. Frunzele fosneau lin impreuna cu miscarea usoara a ramurelelor. Iarba grasa se unduia sub norii negri agitati. Cerul era strabatut de fulgere si tunete. In aer, praful se ridica cu putere si stropii mici de ploaie udau pamantul fierbinte. O adevarata furtuna incepu.

Doamna cea blanda se indrepta cu repeziciune spre casa ei. In drum gasi un porumbel ratacit, cu aripioara franta si zgribulit. Porumbelul era speriat, dar fata zambitoare a doamnei il linistii imediat.

Pentru ca era atat de buna, doamna il lua acasa sa il ingrijeasca. Ii bandaja cu gingasie aripioara, ii dadu de mancare si ii oferi multa dragoste. Bunatatea ochilor ei il linisti curand pe bietul porumbel.

De atunci, porumbelul i-a ramas prieten pentru totdeauna.

dsc06132

Leave a Reply