Intr-o zi, un căţeluş flămând murea de plictiseală pentru că nu avea un stăpân cu care să se joace. Pentru că era toamnă târzie şi îi era şi cam frig, s-a hotărât să părăsească butoiul care-i ţinea loc de casă şi să pornească în căutarea unui prieten.
Tot cutreierând nestingherit oraşul, Toto, căci aşa îl chema pe căţelul nostru, a văzut deodată o panteră fioroasă care alerga de mama focului. Curios din fire, s-a luat după ea. Abia putea să ţină pasul cu pantera, dar se simţea aşa de singur încât era hotărât să o urmărească şi să se împrietenască. După o fugă zdravănă, pantera a sărit brusc într-un cerc colorat care apăruse de nicăieri. Toto nu ştia că avea de a face cu un portal magic cu senzori care apărea doar când simţea că un locuitor de pe celălalt tărâm are nevoie de transport, aşa că a trecut şi el prin cercul ciudat.

De partea celaltă a portalului, un oraş înspăimântător i s-a arătat. Copacii erau uscaţi şi se mişcau ca nişte monştri, vântul bătea tare şi parcă plângea. Pantera a fugit spre o casă înfricoşătoare şi Toto a urmat-o. Uşa s-a deschis singură cu un scârţâit şi lui Toto i-au clănţănit dinţii de frică.

Cum a intrat în casă, pantera s-a făcut nevăzută şi Toto a fugit spre toaletă pentru că mai avea puţin şi făcea pe el de spaimă. Când a intrat în baie, a auzit zgomot din spatele perdeluţei de duş pictată cu cranii şi dovleci şi a încremenit. S-a uitat mai bine şi a văzut vârful unei pălării de vrăjitoare. Sub duş, vrăjitoarea cânta „Eu toamna nu dorm”. Când Toto a încercat să iasă neobservat din baie, vrăjitoarea a auzit mişcare şi şi-a dat seama că a intrat cineva în baie. Îndată s-a şi pus pe ţipat ascuţit:

-          Panteră, mişcă-ţi coada încoace şi scapă-mă de puiul ăsta neruşinat de câine care nu ştie să bată la uşă! Neruşinatule!

Bietul Toto a luat-o la fugă mâncând pământul şi nu s-a mai uitat înapoi. Cum fugea el aşa, a văzut o uşă pe care scria bucătărie şi şi-a amintit cât era de flămând. A împins uşor uşa şi a văzut o cuşcă în care un vârcolac imens mânca dovleci şi cartofi cruzi cu mare poftă. De la atâta alergat, dar şi de foame, lui Toto au început să-i curgă balele.

-          Ce te uiţi aşa nenea cuţu? L-a întrebat curios vârcolacul.

-          Mi-e foame. Îmi dai şi mie ceva de mâncare?

Vârcolacul l-a analizat, a aruncat o provire la maldărul de cartofi cruzi din cuşcă şi i-a spus:

-          Nu mă lua cu zăhărelul! Ca să-ţi dau să mănânci, trebuie să mă scoţi de aici.

Zis şi făcut. Toto era foarte ager, chiar dacă era doar un pui, şi a reuşit imediat să desfacă încuietoarea cuştii cu dinţii. Vârcolaul, văzându-se liber, i-a întins un bol cu o felie de dovleac şi doi cartofi cruzi apoi a început să danseze salsa de bucurie.

Toto a halit în doi timpi şi trei mişcări urmărindu-l amuzat pe vârcolacul dansator.

După ce a terminat mâncarea, vârcolacul l-a întrebat:

-          Ce vânt te aduce în casa asta bună de nimic, plină de funingine, vrăjitoare ascunse sub duş şi nevăstuici malefice deghizate în pantere?

-          Păi n-am avut ce să fac. Urmăream pantera, am trecut printr-un portal magic şi deodată m-am trezit aici, i-a explicat trist Toto. Dar ce spui? Pantera era de fapt o nevăstuică?

-          Da, o cheamă Maleficuţa şi e foaaarte rea. Ca să ştii şi tu, eu de fapt sunt un ştrumf şi mă cheamă Unghiuţă.

-          Pe mine mă cheamă Toto şi sunt singur pe lume…

-          Pot eu să fiu stăpânul tău dacă mă ajuţi să scap din oraşul ăsta bântuit, i-a spus Vârcolacul milos.

-          Dar cum o să te transformi la loc în ştrumf?

-          Vrăjitoarea din baie trebuie să spună cuvintele invers de la formula magică a transformării mele: „Acum tu te vei transforma într-un vârcolac şi până nu va spune cineva cuvintele magice, vei rămâne aşa! Tarabim, Tarabum! Eşti un vârcolac nebun şi miroşi a fum!”

-                 Păi atunci hai să o spionăm pe vrăjitoare şi să aflăm dacă are vreo slăbiciune cu ajutorul căreia am putea să o convingem, i-a spus Toto

Vârcolacul s-a scărpinat în cap, s-a gândit puţin şi a strigat fericit:

- Ştiu! Vrăjitoarea are un jurnal pe care îl păzeşte nevăstuica. Dacă o speriem sau o luăm la bătaie, sigur punem mâna pe jurnal şi găsim ceva bun.
Zis şi făcut. Toto şi vârcolacul au urcat tiptil la etaj unde era dormitorul vrăjitoarei şi al nevăstuicii. Maleficuţa stătea întinsă peste jurnal, dar nu dormea. Când l-a văzut pe vârcolac în pragul uşii, s-a şi transformat înapoi în panteră şi era gata de atac. Din spatele vârcolacului, a apărut şi Toto, îmbrăcat într-un costum de extraterestru pe care îl găsise într-un sertar din bucătărie.
Costumul era verde fosforescent, avea patru ochi, trei mâini şi şase picioare. Pantera nu mai văzuse niciodată o fiinţă atât de ciudată şi de strălucitoare, aşa că a fugit mâncând pământul până în pădurea de la marginea oraşului bântuit.
Vârcolacul şi Toto au au râs fericiţi şi s-au pus pe răsfoit jurnalul. După multe pagini date, au descoperit că vrăjitoarei îi era frică de Justin Bieber. Avea chiar şi nişte vrăji pe care le cânta la duş special ca să-l saboteze şi să-l facă pe cântăreţ să-şi piardă vocea. Îndată ce au aflat slăbiciunea vrăjitoarei, cei doi prieteni au scormonit în cartea de telefon inclusă la finalul jurnalului şi, la capitolul „Numere pe care să nu le apelezi niciodată!” au găsit numărul lui Bieber.
Vârcolacul a format numărul şi a aşteptat. Şi a aşteptat. Şi a aşteptat, până când s-a enervat. Exact când făcea crize şi bodogănea mai cu foc, Bieber a răspuns.
- Fira-i tu să fii! Te crezi aşa de mare şi tare că nu poţi să răspunzi unui biet vârcolac! Fiţi-ar faima de râs!
- Cine face farse la telefon? Răspunde că de nu te spun mamei şi te bate cu poşeta
Vârcolacul era aşa de nervos că s-a pus direct pe ceartă.
- Ia mai tacă-ţi fleanca nenea Bieber. Habar n-ai unde suntem!
- Ba am smartphone şi ştiu exact în ce oraş eşti.
- Dar habar n-ai în ce casă suntem, cum se ajunge aici şi cum trebuie să treci printr-un portal. Ups!
Toto îi făcea semne să nu divulge adresa, speriat că mama lui Bieber ar putea să-i bată cu poşeta.
- Şi habar n-ai că portalul este în oraşul bântuit Puncte Puncte, imediat cum treci de un butoi. Ups!
- Vârcolaculeee, a şoptit Toto stresat.
- Pardon, asta e adresa vecinilor, eu stau de fapt vizavi, lângă băcănie, a încercat vârcolacul să repare situaţia.
Bieber le-a închis telefonul şi Toto şi vârcolacul au încpeut să se gândească cum să facă să-l atragă de la vecini, în baia vrăjitoarei şi s-o forţeze să spună formula magică invers. Vârcolacul se plimba cu mâinile la spate prin tot dormitorul când dedoată a dat nas în nas cu un vrăjitor.
- Farsorilor! Cum v-aţi permis să sunaţi la majestatea mea cu freză de cowboy? A tunat vrăjitorul
Toto şi vârcolacul nu înţelegeau nimic.
- Eu sunt Bieber, dar sunt şi vrăjitor. De-aia v-am găsit şi am ajuns aşa de repede la voi.
Apoi vrăjitorul a pocnit din degete şi freza de cowboy i s-a schimbat în freză de cocoş. Asa era una dintre superputerile sale de care era cel mai mândru.
- Îţi place freza mea, căţelule?
Toto era mut de uimire şi nu putea să răspundă.
- Am decis să vă ajut pentru că vrăjitoarea este un duşman de-al meu, dar domnul vârcolac mai are de învăţat câteva maniere înainte să pună laba pe telefon…
- Atunci ajută-ne să o vrăjim pe vrăjitoare ca să spună formula magică şi să-l transforme pe vârcolac înapoi în ştrumf, l-a implorat Toto
Cei trei s-au îndreptat spre baie. Când au deschis uşa, au găsit-o din nou pe vrăjitoare cântând, dar de data asta trecuse la rock & roll. Toto şi vârcolacul s-au năpustit spre vrăjitoare şi au făcut-o să-şi scape bagheta magică chiar în mâinile vrăjiorului Bieber.
Bieber, fericit nevoie mare, a fluturat bagheta în aer şi a tunat:
- Acum tu te vei transforma în stană de piatră!
- STOP! A ţipat vârcolacul. Vrei să rămân vârcolac?! Mai întîi formula magică şi abia apoi te lupţi cu ea cum vrei matale…
Vrăjitorul întrerupse vraja iniţială, îndreptă bagheta spre vrăjitoare şi cu trei unduiri o forţă să spună formula invers.
Dintr-odată, imensul vârcolac s-a transformat într-o chestie micuţă cât trei mere, cu pielea albastră şi căciulă pe cap, care, ghiciţi ce! Era chiar un ştrumf.
- Mulţumesc vrăjitorule! De 24 de ani m-am chinuit în corpul ăsta de vârcolac mirositor şi putrezit.
În mijlocul băii apăru portalul magic, aşa că Toto şi ştrumful şi-a luat adio de la casa bântuită şi de la vrăjitoarea care tremura de frică în faţa lui Bieber. Au trecut prin portalul colorat, dar când să iasă din el pe partea cealaltă, au fost brusc aruncaţi înapoi afară.
Justin Bieber s-a dat peste cap şi s-a transformat într-o vrăjitoare a cărei imagini pâlpâia.
- Sunt o hologramă a vrăjitoarei. V-am păcălit că sunt Bieber sau alt duşman, spuse ea pâlpâind.
Toto şi ştrumful nu mai aveau de ales decât să sară la luptă, aşa că şi-au trosnit palmele şi s-au pregătit de atac,
- Fiţi atenţi aici, papă lapte, capete seci şi creiere de dovleci, m-am gândit la o chestie. Nu vreţi voi să ne împăcăm, că am cam obosit şi prea ne-am fugărit prin casa asta. Vă ajut să scăpaţi de aici şi să ajungeţi de unde aţi venit, dar să nu carecumva să vă mai întoarceţi că vă transform în şopârle gigantice şi vă înham la caleaşcă!
Şi îndată ce a spus asta, ştrumful şi Toto au fost învăluiţi într-un vârtej care i-a purtat înapoi în oraşul căţelului. S-au dezmeticit chiar lângă butoiul în care se adăpostea Toto.
- Aici dormeai tu?
- Da…zise Toto jenat
- De acum n-o să mai fii singur. O să vezi că o să construim o căsuţă frumoasă, i-a spus Ştrumful care era unul dintre cel mai pricepuţi constructori din neamul lui.
Şi de atunci cei doi sunt buni prieteni şi toată lumea din oraş îi iubeşte şi îi cheamă în vizită să spună poveşti cu vrăjitoare.

Şi-am încălecat pe-un dinte
Şi v-am spus o poveste mai puţin cuminte, dar cu multă minte!

Leave a Reply