Impreună cu un grup de copii talentați și visători de la Centrul de Zi Sfânta Sofia din București am meșterit o poveste de iarnă exact așa cum și-au dorit-o:

Regatul de Foc

A fost o dată un unicorn de foc care păzea un ținut îndepărtat numit FocoLandia. Unicornul era vesel, dar era și foarte puternic și nimeni nu îndrăznea să-i calce teritoriul nepoftit. Peste toate astea, mai era și bun prieten cu Moș Crăciun, așa că nimeni nu risca să-l supere și să se trezească fără cadouri sub brad.

De partea cealalată a Pământului, se întindea un vast ținut de gheață ,condus de nimeni altul decât de Mr. Bean. Aici domnise pacea vreme de 7 milioane de ani dar cu o săptămână înainte de Crăciun, un monstru de gheață a căzut din cer. Era un fost locuitor al ținutului de foc pe care unicornul îl exilase pentru că devenise foarte mâncăcios și egoist, De cum a atins ținutul de gheață, a și început să arunce cu fulgere de gheață și să distrugă tot ce-i ieșea în cale.

Locuitorii ținutului de Gheață au convocat o ședință cu Omul de Zăpadă și cu Printeșa Elsa care erau sfătuitorii lui Mr. Bean de mai bine de o sută de ani.

-          Ce e de făcut Elsa?

-          Ce e de făcut Omule de Zăpadă?

-          Printre fulgerele astea unicornul de foc n-o să poată să aterizeze cu sania Moșului

-          Nimeni n-o să mai primească niciun cadou!

Între ținutul de foc și ținutul de gheață, într-o țară pe care nicio busolă nu știa cum s-o găsească, locuia Moș Crăciun cu tot alaiul lui de spiriduși. Printre copii, țara Moșului mai era cunoscută și sub numele de Țara Bomboanelor și a Cadourilor.

Ajutorul cel mai de nădejede al Moșului era un ștrumf mustăcios, caraghios și foarte drăguț care an de an livra cadourile călare pe unicornul de foc înhămat la sania fermecată. Moșul ar fi vrut de câțiva ani să înlocuiască sania cu o motocicletă, dar ștrumful nu era de acord pentru că un unicorn de foc nu polua, spre deosebire de motorul puternic la care visa bătrânul Crăciun.

unicorn

Moș Crăciun căuta de multă vreme să se modernizeze și visa ba la o motocicletă, ba la scrisori trimise prin SMS ca să-i fie mai ușor să arhiveze toate dorințele copiilor. Ștrumful mustăcios îl descuraja de fiecare data când îi arăta prețurile pentru toate mofturile astea și Crăciunul se întâmpla an de an așa cum fusese el lăsat să fie: cu sania fermecată, cu scrisori scrise de mână și cu o cursă nebună pentru livrat toate cadourile în noaptea de ajun.

Ca-n fiecare an, ștrumful a trimis un nor de praf de stele până în ținutul de foc și acesta a fost semnul pentru Unicorn că e timpul să pornească la drum. Cât ai zice FOC!, unicornul a apărut la poarta atelierului de jucării, ștrumful l-a încălecat și Moșul l-a înhămat la sanie. Ceilalți spiriduși au încărcat sacul cu cadouri. Crăciunița l-a pupat pe Moș pe obraz și l-a rugat să nu mănânce prea multe fursecuri că-l așteaptă cu o prăjitură specială. Și duși au fost.

Treaba mergea ca pe toate. Cadourile zburau pe hornuri, nicio încurcătură, nicio uituceală.

Când au ajuns spre dimineață la poarta Ținutului de Gheață, ningea foarte puternic, mult mai puternic ca-n anii trecuți. Prințea Elsa și Omul de Zăpadă le-au ieșit în întâmpinare și au apucat să strige:

-          Fugiți! Nu mai e vreme pentru cadouri! Fugiți!

Din spatele lor, Monstrul de Gheață l-a țintit pe Moș Crăciun cu un fulger de gheață și i-a găurit mâneca dreaptă de la costum.

-          Ei poftim! Credeam că am terminat cu prostiile astea cu furat Crăciunul, a bombănit Moșul.

Monstrul se apropia amenințător și tuna:

-          Nimeni nu mai primește niciu cadou! Lăsați toate dulciurile la poartă și dispăreți!

-          Știi ceva despre asta Unicornule? A întrebat Moșu.

-          Ddaa…e un mâncăcios de la mine din ținut. L-am alungat pentru că mai avea puțin și-mi mânca și urechile.

-          TzzTzzz. Nu se face așa ceva înainte de Crăciun. De-aș mai fi avut șosetele alea fermecate am fi putut să-i venim de hac, dar nu mai știu cui le-am cadorisit.

Prințesa Elsa s-a luminat la față.

-          Șosetele sunt la Mr. Bean, Moșule!

Și a încălecat pe Unicorn ca să ajungă cât mai repede la conducătorul Ținutului de Gheață. Ștrumful caraghios se lupta să țină Monstrul departe cu câteva glume, dar nu se descurca prea bine.

-          Cioc-cioc!

-          Cine e acolo? întrebă Monstrul

-          Mary

-          Mary who?

-          Merry Christmas, Monstrule!

-          Roaaaar! Țipă monstrul, mai nervos ca până atunci.

-          Eu ți-am zis că glumele tale n-au niciun haz, zise Moșul de sub sania fermecată unde se ascunsese.

Când monstrul era aproape și se pregătea să răstoarne sania în căutarea dulciurilor, Mr. Beana apărut cu șosetele Moșului și le-a aruncat către picioarele de gheață ale creaturii.

Puterea șosetelor era atât de mare, încât picioarele monstrului de Gheață s-au transformat în două acadele uriașe.

-          Deci de-asta m-a certat Crăciunița că am făcut cadou șosetele astea…a început Moșul să râdă

Monstrul râdea și el și se minuna de noile picioare. Când au văzut cu toții câte puteri ascunde Crăciunul, s-au hotărât să nu se mai certe și să fie prieteni. Unicornul de foc a fost de acord să-l primească pe Monstru înapoi acasă și Moș Crăciun i-a dăruit un nor îngheațat fermecat care să-l protejeze pentru totdeauna de a se topi. Din norul fermecat ningea numai cu înghețată, așa că Monstrul era salvat și nu mai avea să rămână niciodată fără dulciuri.

Mr. Bean și Moș Crăciun au râs minute bune de încurcătura cu șosetele. Noroc cu ștrumful care i-a amintit Moșului că e deja dimineața de Crăciun și sunt așteptați înapoi acasă, altfel s-ar mai fi hlizit mult și bine iar Moșul i-ar fi oferit lui Mr. Bean haina găurită în schimbul șosetelor.

-          Domnule, până la anu scrie-mi o scrisoare să știu ce să-ți aduc, să nu-mi mai uit secretele pe aici că până la urmă rămânem fără Crăciun.

-          S-a făcut Moșule!

Și am încălecat pe un unicorn de foc

Și v-am spus o poveste minciunită deloc.

unicorn si dragon

Leave a Reply