Posts Tagged ‘povesti scrise de copii’

O bunică drăguţă mi-a trimis primul basm al nepoatei ei Ioana Elena Bunea. Ioana are 11 ani şi după cum veţi vedea are o imaginaţie foarte bogată şi scrie foarte frumos. După ce i-am citit povestea, primul meu gând de spiriduş a fost că această fetiţă a citit muuulte basme. Ştiţi de ce? Pentru că se exprimă foarte frumos şi are “darul povestitorului”. Dacă vreţi şi voi să scrieţi vă recomand ca în vacanţa asta de vară să citiţi muuulte poveşti.


Împărateasa bună şi împărăteasa rea

de Ioana Elena Bunea

A fost odată un împărat care rămăsese văduv în urmă cu trei ani şi căuta altă împărăteasă. S-a auzit vestea peste tot în lume şi au venit la palat mii de împărătese văduve. Şi-au încercat norocul dar niciuna dintre împărătese nu a fost aleasă. Însă nu era totul pierdut.

Peste cele nouă mări şi nouă ţări, era o împărăteasă văduvă şi bună la suflet, care se gândi la vestea data de Împăratul care îşi căuta soţie. Dar împărăteasa avea o soră cam rea care nu fusese căsătorită niciodată, nu avea copii şi care, auzind vestea dată de împărat, s-a gândit că sigur ea va fi Aleasa.

A doua zi s-au dus amândouă în grabă pe drumuri diferite la Împărat. Când au ajuns,  s-au mirat că au venit în acelaşi loc fără să se întâlnească.

Împăratul le-a spus:
-Păreţi bune şi înţelepte. De asta am eu nevoie, de o soţie care să mă sfătuiască. Vă voi da un test. Cea care îl trece va fi soţia mea.
-Acceptam! ziseră împărătesele în cor.
-Bine, să înceapă testul! Îl voi pune pe un ostaş de-al meu să tragă o săgeată cu o punguţă în care se află praf magic şi să o aţintească spre soare.
Voi pune pe un alt ostaş să meargă acolo unde va cădea săgeata cu praful magic din care va creşte un păr şi să ude locul. Mâine dimineaţă veţi porni la drum. Care dintre voi îmi va aduce prima o pară, aceea va fi soţia mea dragă.


Părinţii împărăteselor când muriseră le dadură la fiecare câte un lucru. Împărătesei rele îi dăduseră o punguţă fermecată cu mâncare de animale iar Împărătesei cele bune îi dăduseră o frunză magică cu care puteai să găseşti orice drum căutai.
Împărătesele s-au folosit de darurile primite de la părinţi ca să câştige. Împărăteasa rea a dat de mâncare la animale din punguţa magică şi le-a spus:
-Haideţi animalelor! Mâncaţi şi spuneţi-mi unde este părul cel magic!
Iepurele Aristocrate a spus:
-Nici daca ai fi ultima fiinţă de pe pământ nu ţi-am spune.
-De ce?!
- Pentru că eşti prea rea şi ne sperii. Şi pentru că nu ştii să spui “te rog frumos”.
- Chiar şi ursul Herman s-a spriat de tine! au râs  animalele

Pe drumul celălalt Împărăteasa Bună a pus frunzuliţa pe un râu şi i-a spus;
-Frunzuliţă dragă, arată-mi te rog drumul spre Părul Fermecat!
Frunzuliţa i-a arătat drumul iar Împărăteasa a pornit spre păr. Cum a ajuns, a şi luat săgeata şi o pară din copac şi s-a dus la Împărat.

Când a ajuns Împărăteasa cea Bună cu dovada că a găsit părul, Împărăteasa cea Rea alerga îmbufnată că nu a găsit părul şi se ruga să nu-l fi găsit nici sora ei .
Atât de supărată fiind, nu se mai uită la drum şi căzu în fund. De jos, începu să blesteme pe toată lumea, dar tot castelul râdea că o împărăteasa poate să fie atât de necioplită şi de împiedicată.

Împăratul a ales-o de soţie pe Împărăteasa cea Bună şi au facut nuntă mare. Cred că ţine şi acum nunta lor, că tare fericiţi au fost că s-au găsit

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

sursa foto: copilul.ro

Iată fericiţii câştigători ai Concursului de poveşti “Patinele fermecate ale Iepuraşului”. Am ales doar doi câştigători pentru că în rest am primit foarte multe poveşti copiate de pe internet ceea ce nu e deloc corect. Imaginaţia voastră poate scoate la iveală cele mai frumoase întâmplări, nu e nevoie să copiaţi munca altora. E important să citiţi cât mai mult ca să puteţi scrie frumos dar IDEILE trebuie să vă aparţină. Scrieţi poveşti aşa cum v-ar plăcea vouă să citiţi.

Locul I: Andra, 12 ani, Bucureşti, a câştigat cartea “Aventurile Baronului von Munchausen” pentru următoarea poveste MINUNATĂ:

A fost o data un Iepuras de Paste care iubea patinajul atat de mult incat livra oua de Paste numai in zonele in care existau lacuri inghetate.
Ceilalti iepuri de P
aste erau destul de nemultumiti de preferintele colegului lor si nu intelegeau de ce un iepure ar vrea sa patineze.
Iepurasul nostru avea insa niste patine fermecate si magice, care il ajutau atat sa se distreze patinand cand nu e ocupat primavara cu agitatia de Paste, cat si sa fabrice oua si statuiete de ciocolata absolut delicioase.Dar bineinteles,numai daca spunea cuvintele magice ”Cu oua / Ploua / In-al meu cos” .
Fara aceasta formula,patinele erau numai intrumente utilizabile pentru gheata.
Si cum ceilalti iepurasi nu stiau acest secret,ei credeau ca pasiunea iepurasului nostru era o ciudatenie.Cand fu vremea pentru o mica pauza de morcovi suculenti , iepurasul profita de ocazie si se ascunse intr-o camera din fabrica unde se muncea din greu la fabricarea oualelor colorate,dar ce sa vezi ? 2 iepuri care hoinareau pe coridoare au auzit formula de activare a patinelor fermecate asa ca si-au ciulit urechile lor lungi si au spionat pe gaura cheii sa vada ce se intampla . Si au vazut ei cum patinele s-au activat,invaluind c
amera intr-un val de magie , care mirosea extraordinar .
Iepurasul pleca sa aduca niste praf magic ca sa inceapa preparearea oualelor de ciocolata,dar SURPRIZA !  ceilalti doi s-au sfatuit sa ii fure repede patinele . Au fugit catre ceilalti „iepuri constructori de oua” ,dupa cum erau ei numiti si le-au povestit tot . Cum patinele foloseau pentru oua de ciocolata,si nu pentru patinaj cum credeau toti , si toata lumea a ajuns la concluzia ca iepurasul primea asa multe scrisori de multumire si era asa iubit de copii pentru ca triseaza in fata lor ! Si i-au cerut explicatii !
El,surprins rau,a fost nevoit sa spuna adevarul . Adevarul cum ca intr-o iarna geroasa patina cu niste frunze si deasupra lui a trecut insus Mos Craciun,care arunca o privire peste lista copiilor cuminti.Intrand in vorba cu Mosul,iepurasul ii spusese cum ar vrea ca, clasicele oua pictate sa devina ceva care chiar sa ii bucure mai mult pe copii,dar totusi sa ajunga doar in posesia copiilor cuminti si inteligenti,nu la orice copil de pe glob . Si Mosul i-a promis ca asa va fi,si ca nimeni altul decat el nu e mai potrivit pentru aceasta sarcina,dar care trebuie tinuta secreta,pentru ca ceilalti iepuri le vor manca inainte de a le livra . Si era adevarat ! Iepurii aveau o pasiune secreta de care nimeni nu stie pentru …. ciocolata ! Iepurele nostru insa,din acea iarna nu mai simtea nimic pentru ciocolata,datorita Mosului ,  care i-a transformat frunzele in niste patina albe pictate cu morcovi si floricele si i-a dat formula magica .
Iepurii priveau unul catre altul ! Le era rusine ca pentru un moment au avut o parere proasta tocmai despre cel care salva bucuria copiilor in zilele de paste ! Intelegerea ramase ca iepurii sa fabrice oua colorate,cum stiu ei sa fabrice,iar iepurele nostru sa le transforme si sa le livreze copiilor !
Sfarsit !

Locul II:  Andrei, 9 ani, Petroşani care mi-a trimis o poveste în versuri a câştigat volumul de poezii “Prisaca” de Tudor Arghezi

Iepuraşul avea patine fermecate

Cu morcovi alintate

Ducea ouă de ciocolată în spate

Şi ceilalţi iepuri nu-i dădeau dreptate.

Când gheaţa a început să se topească

Iepurele patinator a trebuit să se grăbească

Când a căzut cu fundul în apă

A început să plângă: “văleu se crapă!”

Câţiva copii l-au ajutat să stea în picioare

Cum o să-i răsplătească oare?

După ce le-a dat câte un ou de ciocolată

Iepurilă s-a gândit că a făcut-o lată

Dar iepurele şef văzându-l aşa supărat

De îndată l-a întrebat:

“Nu vrei să fii iepure de paşte în Laponia?

Ce să fac acolo Măria Ta?

Acolo totul e îngheţat,

Poţi să te ocupi şi de iepurit şi de patinat!”

Şi uite-aşa povestea iepurelui cu patine

S-a cam terminat cu bine.

Iepuraşul porneşte cu premiile către voi chiar astăzi. Să sperăm că o să ajungă la timp. Vă mulţumesc pentru poveştile deosebit de frumoase.

I-am rugat pe cei mici să-mi povestească ce-ar face dacă s-ar trezi peste noapte în funcţia de preşedinte. Mă aşteptam să citesc despre jucării, dulciuri, desene animate, vacanţe mai lungi etc. dar nu mă aşteptam ca dragii de participanţi să fie atât de minunaţi încât să se gândească la cei mai nevoiaşi decât ei.

Au fost o dată 32 de copii care se jucau de-a “Cum ar fi dacă am fi preşedinţi”.

Violeta, Alexandra şi Alesselena îşi doreau ca părinţii să poată munci în ţările natale, să nu mai fie nevoiţi să plece şi să-şi lase copiii în urmă.

Mirela şi-ar fi dorit să nu mai fie copii bolnavi pentru că ea a fost internată “şi nu a fost plăcut chiar deloc”.  Şi ar mai fi vrut să nu mai fie oameni răi.

Laura ar fi facut totul pentru “ţara noastră, România”. Ar fi scăpat de mizerie şi de hoţi, ar fi asfaltat străzile, ar fi dat curent “locuinţelor care nu au”. Ar fi făcut spitale.

Alina îşi dorea din suflet să ajute copiii bolnavi cu bani pentru operaţiile care i-ar putea face bine.

Irina ar fi mărit şi ea fondurile pentru copiii bolnavi, “ca să aibă şi ei a doua şansă la viaţă”

Loredana credea că nimeni nu se gândeşte că un copil, “fie el mic, fie el mare” are foarte multe nevoi. De aceea ar fi mărit alocaţia.

Ana- Cristina nu ar fi “amăgit lumea” . Dacă ar fi fost o “doamnă preşedinte”, ar fi construit parcuri de distracţii gratuite pentru cei mici şi s-ar fi asigurat ca toţi copiii “să aibă minimul necesar traiului”.

Simona credea că la preţurile de atunci puteai doar să priveşti jucăriile. De aceea ar fi dat tuturor copiilor jucării la fel ” să aibă şi alţii cu ce să se joace”.

Cristina v-ar fi recompensat dacă aţi  fi reciclat. Ar fi oferit adăposturi şi hrană animalelor fără stăpâni. Nu ar fi uitat nici de săraci cărora le-ar fi făcut “o viaţă mai bună”.

Şi Mircea se gândea la animale. Dacă ar fi fost preşedinte ar fi încurajat familiile cu un singur copil să adopte câte un căţel. Nu ar fi uitat însă nici de învăţământ. Ar fi înlocuit toţi profesorii care nu ştiau să vadă şi “partea pozitivă a lucrurilor”.

Laura avea o problemă cu exerciţiile cu două necunoscute. Dacă ar fi fost preşedinte i-ar fi pus pentru o zi pe toţi profesorii în bănci şi ar fi vrut să vadă dacă aceştia înţeleg că la opt ani e greu să pricepi aşa repede astfel de exerciţii. Revoluţionara noastră nu ar fi uitat-o nici pe bunica. I-ar fi mărit pensia pentru că “săraca nu are bani până la pensia următoare.”

Steluta, George, Alexandru şi Ioana s-au gândit la copiii abandonaţi în centrele de plasament. “Acolo trăiesc copii mari, fără iubirea din sânul familiei şi dragostea de părinţi.”  “Aş obliga părinţii ce îşi abandonează copiii în căminele de copii să-i viziteze.”

Nici măcar un copil nu a spus că ar fi făcut ceva direct pentru el. Cel mult ar fi dat îngheţată gratis tuturor(Dragoş), sau ar fi cumpărat biciclete pentru fraţi(Laura). Toţi vroiau spaţii verzi, parcuri imense, loc pentru sporturi, competiţii, profesori mai înţelegători, oameni mai puţin săraci, oameni mai buni, oameni care să încerce să-i înţeleagă.

Erau mici şi nu aveau strop de egosim. Aveau însă idei şi planuri măreţe, dorinţe frumoase şi inimi uriaşe.

Eu îmi scot cipilica de spiriduş în faţa lor. Voi?

Imagine preluată de pe www.felicitari.apropo.ro

image008

Anne Marie Niculescu mi-a trimis pe mail următoarea poveste. Mi-a placut foarte mult cum şi-a imaginat ea că dorinţele stau captive în ouăle de Paşte şi că atunci când acestea se sparg dorinţele se îndeplinesc.

Sunt curioasă dacă personajul poveştii ei este inventat sau există şi în realitate un copilaş care şi-a pus dorinţa despre care Anne Marie ne vorbeşte. O rog pe această cale să ne spună şi nouă într-un comentariu cum i-a venit ideea asta frumoasă de poveste fermecată.

Până când ne răspunde ea, mă duc să-mi pun şi eu o dorinţă într-un ou roşu :)

Dorinţă de Paşte

Aveam 8 ani şi într-o seară bunica mi-a citit o poveste despre un iepuraş vesel şi poznaş.În acea noapte am avut un vis frumos:

Un iepuraş cu un coş cu ouă vopsite în culorile curcubeului a sunat la uşă. Eu i-am deschis şi l-am poftit în casă. Era extraordinar, iepuraşul vorbea exact ca în poveste. M-a întrebat dacă ştiu legenda lui Iisus şi atunci eu am început să povestesc legenda. Iepuraşul mă asculta, urechile lui drepte erau atente la fiecare cuvânt, iar câteodată i se mişca vesel bucăţica de codiţă. La  sfârşit mi-aspus că sunt un copil foarte bun şi care ştie să povestească. Şi ca să mă răsplătească mi-a spus să-mi pun o dorinţă în gând, să iau un ou din coş şi să ciocnesc cu el. Oul meu nu s-a spart şi mi-a spus că în el este dorinţa mea, iar dacă voi avea face tot ce e frumos şi bun în viaţă şi îmi voi dori acel lucru în continuare, la una dintre sărbătorile de Paşte, când voi ciocni acel ou, acesta se va sparge, iar dorinţa mi se va împlini.

M-am trezit dimineaţă din vis, iar lângă pernă aveam un ou foarte frumos pictat.La sărbătoarea de Paşte din acel an nu mi s-a spart oul când am ciocnit cu alţii.Dar anul următor s-a spart şi dorinţa mi s-a îndeplinit: m-am înscris la un club de fotbal, secţinea de copii şi juniori, pentru a deveni un bun portar de fotbal. Aceea era dorinţa mea şi atunci mi-am amintit de iepuraşul din vis.

În continuare fac tot ceea ce trebuie pentru a-mi desăvârşi visul.